Travel... Love... Care...
Cred că îi recunoaştem, din mii de alţi oameni, pe cei care iubesc ca şi noi, pe cei care privesc lumea cu aceeaşi inocenţă, pe cei care întreţin speranţa.
Marc Levy
Sunt un vis al străbunicului ce a lăcrimat de fericire la Marea Unire, o nădejde a bunicilor ce au pierdut tot peste noapte cand s-au refugiat din Basarabia, sunt o picătură din dragostea bunicului pentru pământul Ardealului şi un dram din gingăşia şi candoarea cu care bunica, la 90 de ani, coase chipul Mîntuitorului pe un goblen pentru strănepoata ei. Sunt un strop din optimismul tatei şi o dâră din sensibilitatea mamei, un fir din înţelepciunea tuturor dascălilor care mi-au călăuzit paşii, sunt zâmbetul fiecărui om ce m-a iubit si durerea fiecărui om ce m-a facut să plâng... Sunt toţi oamenii pe care i-am iubit, parafrazându-l pe Borges.
Sunt fiecare ţară pe care am văzut-o, din toată jumătatea de lume pe care am cutreierat-o, sunt fiecare oraş pe ale cărui străzi m-am pierdut uitând de timp, sunt fiecare pagină din miile de cărţi pe care le-am citit, sunt toate astea şi mult mai mult. Şi, în acelaşi timp, mult mai puţin. Sunt fiecare floare ce mi-a dăruit pentru o clipă toată fiinţa ei, fără să ceară nimic înapoi. Şi încerc neîncetat să învăţ să fiu ca ele. Sunt fiecare floare pe care am văzut-o răsărind îndrăzneaţă din asfalt arătându-mi că Viaţa găseşte mereu o cale. Aşa că încerc neîncetat să le amintesc asta celor ce au uitat.
