"Sufletul meu e azi ca o pădure de mesteceni la apus. La margine de lac. Ape liniştite, cu valuri aproape curajoase, un vânt bătrân, boem şi blând, care cântă duios vreun cântec vechi, parcă rusesc, cu versuri de Esenin, care plâng iubiri din vremuri de demult, când se murea pentru un cuvânt. O barcă la mal. Tăcută. Mă aşteaptă să urc. Să plutim uşor spre nicăieri. Aşa cum mi-a plăcut mereu, să plec fără să ştiu unde o să ajung. Departe de mine, de tot ce am avut, de tot ce c

„Nu-mă-uita”. Strigă sufletele morţilor noştri. „Nu-mă-uita”. Strigă sufletele celor vii. Iubeşte-mă. Sau nu. Dar nu mă uita. „Nu-mă-uita”. Ne strigă bătrânii. Ne strigă copiii. Ne strigă săracii, bolnavii, osteniţii. „Nu-mă-uita”. Ne strigă ţara, neamul, pământul şi Coloana Infinitului. „Nu-mă-uita.” Ne strigă în furtună cerul. „Nu-mă-uita.” Ne strigă sfânt soarele de pe cer. „Nu-mă-uita.” Ne strigă din cântec, din vers, din pictură, frumosul. „Nu-mă-uita” ne strigă d

Cea mai scurtă definiţie e fericirii: BeLove(d) Paranteza e opţională. Şi de obicei vine de la sine. Când Eşti iubire, primeşti iubire. Mai devreme sau mai târziu. De la cine o aştepţi... sau nu ;). Uneori, destul de des, de unde unde nici nu te gândeai. Iubirea îşi găseşte uneori cele mai neaşteptate şi mai ciudate moduri de a intra în viaţa ta şi de a răsturna tot ce credeai, tot ce erai, tot ce simţeai. Ca să îţi arate că "Dacă nu ai iubire, nu ai nimic" (Sfântul Apostol

Cât de frumoasă erai azi! Îţi strălucea soarele în ochi. Purtai în păr libertatea de a fi tu însăţi. Cu fiţele tale. Cu orgoliile tale nesuferite. Cu răbufnirile tale de nervi. Cu imperfecţiunile tale cu tot ‒ cu alea de care eşti de-a dreptul îndrăgostită. (N-am pomenit aşa ceva! Cum să-ţi iubeşti aşa imperfecţiunile?); cu alea cu care te lupţi neîncetat... cu lacrimile tale neînţelese. Cu parfumul tău ciudat, greoi, apăsător. Cu încruntările tale. Cu ciudăţeniile tale. Cu g

Când din milioanele de mâini ale lumii, doar mâinile tale îmi sunt Acasă… Când din miliardele de ochi de pe pământ doar privind în ai tăi simt că pot să adorm în sfârșit liniștită… Mai știi? Când am vrut să plec și m-ai oprit. Și-am răsuflat ușurată… Pentru că ultimul lucru pe care îl vroiam era să plec de lângă tine… Mai știi? Când am plecat și m-ai lăsat să plec? Și cât am suferit… și am înghițit în sec și am mers cu demnitate mai departe… Dar cât de pustiu era totul… Când

...Tarziu, tarziu incep sa invat ca tot ce e bun vine doar in clipe cand inima striga -muta sau cu voce tare-din adancuri... "Ajuta!", acel "Ajuta!" care face diferenta... "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!" Si tac. (Tarziu, cat de tarziu am aflat tacerea... ) Dar inima rosteste mai departe rugaciunea... Iubesc, Doamne, ajuta neiubirii mele. Iert, Doamne, ajuta neiertarii mele. Nadajduiesc, Doamne, ajuta deznadejdii mele. Uit, Doamne, ajuta neuitarii mele. Daruie

Când un tei e mult mai mult decât un simplu tei. Pentru că l-a iubit un poet. Când o bucată de pământ devine mult mai mult. Pentru că străbunicul tău a murit pentru el. Când o muşcată este mai mult decât o muşcată. Pentru că ţi-a dăruit-o bunicul tău. Când un calorifer este mai mult decât un calorifer. Pentru că un deţinut politic şi-a rostit prin el poeziile. Când chipul frumos al unei femei este mai mult decât un chip frumos. Pentru că un bărbat şi-ar da viaţa pentru ea

Nu-mi doresc decât să ard, aşa cum arde o lumânare, luminând plecări şi întoarceri, cuvinte şi tăceri, mustrări şi mângâieri, bucurii şi dureri, cu binecuvântarea acelei multiubitoare flăcări care iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orişice.... Nu-mi mai doresc nici să ating soarele, nici să fiu o stea, nici să trăiesc numai în focuri de artificii... nu-mi mai doresc decât să învăţ să ard, mocnit, constant, pâlpâind iubire, căldură şi lumină, cu sufletul îngenunch

Contabilitate. Tabeluri Excel. Rentabilitate. Calcul. Profit.Şi dintr-odată, vine o băbuţă care îşi dă ultimii doi bănuţi. Câştigă Veşnicia. Plus. Să fii mereu pe plus. Reduceri cheltuieli. Bugete. Economie. Rentabilizare costuri. Moderaţie. Echilibru. Împrumuturi. Cheltuieli cu ţârâita. Zgârcenie. Deodată, vine o desfrânată care Îl unge pe Domnul cu cel mai scump mir. Făcea cât 300 de zile de lucru. Câştigă veşnicia. Şi de asta Îl iubesc atât de mult pe Domnul. Cifrele lumii

Sunt zile în care trebuie să vorbeşti şi zile când trebuie să taci. Zile în care râzi şi zile în care trebuie să plângi. Zile în care îţi scrii dureri adânci, altele în care scrii platitudini. Unele în care scrii despre îndrăgostiri, altele în care scrii despre dezîndrăgostiri. Sunt însă zile în care e mai bine să nu scrii nimic. Să ai grijă, spunea cineva, să nu scrii mai mult decât citeşti. Decât ai trăit sau trăieşti ‒ aş adăuga. Sau decât te rogi. Sunt zile în care trebui