În tot ce facem să punem ingredientul ăsta sfânt, de neînlocuit, care face diferenţa. Bucuria. Căci cred că dacă ea lipseşte, ceva nu facem bine. Să o căutăm, căci de-abia atunci vom şti că suntem pe drumul bun, când ea ne va bate furtunos în inimă, când ne va scânteia în ochi, când ne va lumina chipurile şi îi va încălzi pe toţi cei din jur. Să găsim în tot Bucuria. În ochi, în mirări, în îmbrăţişări, în mâini întinse, în jertfă, în iertare, în ascultare, în trudă, în rugăci

Cred că ştiu de ce sunt cum sunt. Pentru că atunci când eram copil priveam nopţi la rând pe fereastră. Cu mâinile rezemate de geam, visam ore-n şir cu ochii deschişi, neputând să-mi dezlipesc ochii de pe o anumită stea. Acum ştiu de ce sunt cum sunt. Pentru că am fost îndrăgostită cândva de o stea. Şi-n fiecare zi mi-e dor de ea. Acum ştiu de ce sunt cum sunt. Nu, nu mai poţi fi niciodată a ta dacă într-o noapte, cândva, în odaia ta a coborât un luceafăr. Nu, nu mai p

Lacrimi de îngeri căzute pe pământ. Care ne învaţă cum să iubim. Ferestre deschise spre rai. Care ne învaţă cum să dăruim. Amintiri din veşnicie. Înflorind ca să ne arate cum să trăim. Înălţându-se parfumate spre cer. Ca să ne arate cum să murim. "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Ca ploaia ce nu stie ca e ploaie Tot catand apa, sa-si stinga setea grea Te caut pe peste tot, in om, in floare. Fara sa stiu ca tu esti eu deja Si tu esti setea mea si apa mea. Eu, ploaia ta

Zâmbete. Strângeri de mână. Îmbrăţişări de inimi. Rostiri din priviri. Tăceri cu rost. Taine. Jertfe. Bucurii. Păcate, neputinţe sau mândrii. Apropieri. Depărtări. Plecări. Reveniri. Oameni fără de care nu putem trăi. Clipe devenite veşnicii. Vise. Luptă. Amintiri. Patimi şi despătimiri. Doruri, doriri, dăruiri. Iar plecări. Iar reveniri. Îmbrăţişări cu dor. Iar vise, iar luptă, iar fericiri. Jertfă iar şi iarăşi munciri. Toate astea vor fi într-o zi instantanee alb-negru î

De ceva vreme am o senzaţie acută că nu mai e timp! Nu, nu mai e timp! Avem prea puţin timp să ne permitem să ne grăbim. Avem prea puţin timp să ne permitem luxul de a mai vedea defectele celorlalţi, în loc să ni le vedem pe ale noastre. Avem prea puţin timp să ne permitem să ne plângem de milă. Avem prea puţin timp să ne mai permitem pasivitatea sau nefacerea de bine. Avem prea puţin timp să ne mai irosim în ură, judecăţi, invidii, certuri, bârfă, întuneric, în loc să