Dor de aerul tare, rece, care te taie când ieşi din casă. De troiene sau de fleşcăiala, nu contează. Mi-e la fel de dor. De fulgii mari care cad alene şi ţi se topesc încet pe faţă. De stelele alea multe, mari, clare, care să văd într-o noapte de iarnă acasă. Într-o noapte din-aia cu ger de crapa pietrele, îţi ard obrajii şi te simţi viu, viu, viu. Mi-e dor de paşii lui Maxy scârţâind prin zăpadă. De fumul ieşind din coşurile caselor, fumul ăla pe care nu omiteam să îl pictez

Imi pare ca la fiecare 1 decembrie sarbatorit cu fast si pompa si fasole cu carnati, inteleg din ce in ce mai bine cuvintele Maestrului Tudor Gheorghe „Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe

Am citit astăzi o poveste care m-a impresionat până la lacrimi. Este de fapt o întâmplare reală şi tare mi-aş dori să ajungă la cât mai mulţi oameni... Ştiaţi că în Canada Ziua naţională pentru lupta împotriva leucemiei a fost decretată în ziua în care o româncă îşi sărbătoreşte ziua de naştere? Şi ştiţi de ce? Pentru că Cristina Ichim a reuşit să impresioneze o ţară întreagă prin luptă ei împotriva acestei boli care ameninţa să îi răpească Mama. Familia Dumitru şi Florica Ba

Stiu doar atat... Ca a fost inchis, dar si-a parasit celula ca sa poata fi prezent la inmormantarea mamei sale. S-a intors totusi inapoi. Inapoi in celula. Inapoi pe cruce. Stiu ca gardienii care il pazeau ii gaseau mereu celula descuiata- caci el savarsea Sfanta Liturghie in alt colt al tarii. Stiu ca spuneau ca nu ei ar trebui sa il pazeasca, ci invers. Cu toate ca putea pleca oricand, s-a intors intotdeauna inapoi. Inapoi in celula, inapoi pe cruce. Stiu ca iti stia gandul

Facusem nu stiu ce traznaie. Mare, mare de tot. Meritam din plin o bataie. Stiu ca m-a certat, m-a certat bine de tot si a iesit din camera. Ma facusem mica si asteptam cu inima cat un purice sa se intoarca. Daca s-ar fi intors cu o curea nu m-ar fi surprins. Si nici nu m-ar fi revoltat. De data asta chiar o facusem lata. Cu toate astea s-a intors cu o canuta plina de bomboane. Asa cum facea in zilele noastre bune, cand se intorcea de la serviciu si venea sa ma rasfete in tim

21 Noiembrie 2015, lansare "Floarea din asfalt", Targul de Carte Gaudeamus, Bucuresti. Intr-o zi de 27 Octombrie 2012, domnul Marcel Petrisor batea cu degetele mele, in codul Morse, versurile "Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane" in peretii inchisorii Jilava, intr-una dintre celulele prin care a trecut cândva Radu Gyr. ....I-am daruit atunci o floare aurie rasarita de undeva din iarbă... poate chiar de unde fusese cândva aşezat trupul lui Costache Oprisan , Peste 3 ani, in

Cu 8 luni în urma această femeie mă ajută să o aduc pe lume pe Maria. A fost prima persoană care mi-a atins copilul şi sunt atât de fericită că s-a nimerit să fie un om atât de bun, de răbdător şi de generos. Nu am văzut nici un doctor nici în ultimele două luni de sarcină, nici în ziua naşterii. Moaşa a fost cea care mă vizita regulat înainte de naştere, să se asigure că totul e în regulă, ea a fost cea care a petrecut toată ziua de 3 martie cu mine, venind dimineaţă să mă

Anul 1959. Inchisoarea din Cluj. Cabinetul medical. In încăpere intră un tânăr infiorator de slab, îmbracat în zeghe, târât de braț de un caraliu. Pare un schelet umblator, nu are mai mult de 40 de kg... insa desi e atat de slab incat ar trebui sa ii inspire mila, o trece un fior. Un curent de curaj, de tarie, o forta de neinteles strabat din fiinta lui, din spatele lui drept, din felul in care isi tine capul, din felul in care, desi prizonier, pare mai liber decat cel care i

Galicia , "țara celor 1000 de râuri.", o destinatie mai putin cunoscuta din Spania. Un taram de poveste, celebru pentru fructele de mare – probabil cele mai bune din Europa-, dar mai ales pentru una dintre cele mai mari destinatii de pelerinaj din Europa- Santiago de Compostella. Am stat doua nopti in regiunea Caldas de Reyes, intr-unul dintre cele mai frumoase locuri in care am stat vreodata. Torre Do Rio. O fosta fabrica de textile din secolul 18, restaurata si transforma

Santiago de Compostella. In fata Catedralei. Inteleg mai bine decat oricand ca e mult mai important drumul decat destinatia. Sau, cat de important e drumul pentru cat de mult te bucuri de destinatie. Si pentru cat intelegi din ea...Peste tot in jurul meu sunt pelerini care au mers cate 20 sau 30 de km pe zi, pe jos, timp de aproape o luna de zile, pe urmele Apostolului Iacob, pentru a ajunge aici. Sunt rupti de oboseala, au picioarele umflate, isi arunca bocancii si se trante