Studio? Lumini? Makeup? Filtre speciale? Photoshop? pe toate le-am incercat! Am sute de fotografii superbe, facute de fotografi celebri sau mai putin celebri, una mai frumoasa ca alta...insa fotografia cea mai draga sufletului meu este aceasta. Facuta cu un aparat de doi bani, in fuga, de un om care uraste sa faca poze :) Nu mai dormisem 8 ore legate de cateva luni bune, iar in ultimele zile si nopti nu mai dormisem nici macar 3 ore legate :) Veneam dupa un travaliu de 12 or

Lucruri pe care vreau sa le fac de acum incolo mai des, mai mult, sau pentru prima oara :) daruindu-le toata atentia mea: sa ma joc mai mult cu fetita mea, sa o aud razand mai des, sa o dau mai des in leagan, sa fiu mai atenta la gesturile ei decat la Newsfeed si mai interesata de cat de mult se schimba de la o zi la alta decat de ultimele teorii ale conspiratiei, de fotografii, filmulete sau articole -interesante, dar nu importante- care imi mananca timpul fara sa imi dau

Intru in curtea scolii. E goala acum. Nu se aud rasete de copil, tipete, urlete, nu se mai vad fetite sfioase, baieti indrazneti, copii fugarindu-se sau harjonindu-se haotic. Terenul de sport. Gol si el, cu amintirea meciurilor de handbal- zambesc cand imi amintesc, eram o handbalista execrabila- pastrand parca doar ecoul galeriilor insufletite de pe margine. Ferestrele salilor de clasa, ce m-au ajutat de atatea ori sa evadez, imaginar, desigur, in lumea mea de-acolo din padu

"Ce frumoasa esti!" Asa, si? Ce am facut eu pentru asta? Ce merit am eu? Un compliment care ma intristeaza uneori si pe care mi-as dori ca fetita mea sa nu il astepte de la cei din jur... Sau daca il primeste, sa o lase rece, dorindu-si mai degraba sa ii fie apreciate intelepciunea, generozitatea, tenacitatea, cultura, harnicia, bunatatea, umorul...orice alta calitate care presupune un minim efort si din partea ei... O frumusete pe care ai primit-o in dar de la mama sau pe c

Sunt iubiri pe care oricât le-ai cultiva, rămân să doară în inima ta, ca nişte buruieni. În timp ce altele, deşi le-ai călcat în picioare de mii de ori, răsar din nou şi din nou, ca florile rebele care străpung curajoase asfaltul. Sunt altele însă cărora nu le-ai făcut niciodată nimic, nici bun, nici rău, care vin de dincolo de veacuri, te caută aşa, din senin şi îţi luminează inima cu parfumul lor de crin. Şi nu ştiu cum se face că atunci când le laşi să intre în inima ta, n

Un text al doamnei Florica Ichim, scris cand a devenit pentru prima oara mama. "Am aflat..." spune linistea lui..." - cea mai frumoasa liniste de pe pamant.

Astazi, la Sfanta Liturghie, am intalnit Romania mea de maine. Un pusti de-o schioapa se apropie  de icoana. Face trei metanii, cuminte, serios, patruns de insemnatatea gestului pe care il face.  Mangaie usor chipul Maicii Domnului zabovind cateva clipe cu privirea pierduta in ochii Ei. Se intoarce  spre mine, la fel de serios. Ii zambesc. Ma priveste fara a schita vreun zambet. Imi pare ca poate vedea pana in adancul sufletului meu cu ochii lui negri, aprinsi, patrunzatori.

ma uit la fotografia aceasta si imi vine in minte noaptea alba ce o precede. Mariuca racise saraca, iar mucii ei si raceala care ne lupta si pe noi nu ne-au lasat dormim toata noaptea... nu s-ar zice cand te uiti la pozā ca am avut o noapte de cosmar...uitandu-ma la ea imi vine in minte o alta fotografie, de la lansarea cartii mele, cand tot asa nu inchisesem un ochi - eram insarcinata in cinci luni, medicul imi interzisese orice fel de efort, recomandandu-mi repaus la pat

Efrem este un copil care, dupa logica omeneasca, nu ar fi trebuit sa se nasca. Efrem este un copil care, odata totusi nascut- impotriva parerii medicilor, dar dupa voia lui Dumnezeu- dupa logica si putinta omeneasca ar fi trebuit sa moara. De cel putin doua ori dupa aceea. Pentru ca, dupa putinta omeneasca, boala sa ar fi putut fi trecuta cu vederea in prima faza. Suficient cat copilul-care-nu-trebuia-sa-se-nasca sa mai moara o data. Pentru ca, si daca nu a fost totusi trec

Îi știți, nu-i așa? Pe cei care vă scrutează necruțători în timp ce le vorbiți. Dumneavoastră le expuneți ideile sau, mă rog, după caz, le puneți sufletul pe tavă ‒ cu vise, dureri și tot ce intră într-una bucată accesoriu unicat și de neînlocuit ‒ în timp ce dânșii vă examinează nestingheriți ‒ și fără un minim efort de a o face mai cu discreție. Ii multumesc Domnului ca nu mi s-a dat atentia asta excesiva la detalii. Cred ca asta-i deja o boala. Ce bine ca nu sufar de ea! C