Am aflat ieri o veste ce mi-a dat fiori. Pagina Asociatiei Neamunit, care avea peste 40,000 de followersi, a fost stearsa, fara nicio explicatie, de pe Facebook. Stearsa. Nu blocata, nu avertisment, nu explicatii, nu sansa de a se apara. Nimic. S t e a r s a! A disparut, pur si simplu. Nu a mai ramas nimic din munca de atatia ani a acestor tineri. Toate jerfele lor, toate noptile lor nedormite, toate miile de km pe care le-au strabatut de-a lungul anilor, prin troiene de zapa

“Sufletul meu e azi ca o pădure de mesteceni la apus. La margine de lac. Ape liniştite, cu valuri aproape curajoase, un vânt bătrân, boem şi blând, care cântă duios vreun cântec vechi, parcă rusesc, cu versuri de Esenin, ce plâng iubiri din vremuri de demult, când se murea pentru un cuvânt. O barcă la mal. Tăcută. Mă aşteaptă să urc. Să plutim uşor spre nicăieri. Aşa cum mi-a plăcut mereu, să plec fără să ştiu unde o să ajung. Departe de mine, de tot ce am avut, de tot ce cre