Apus de soare in Andaluzia

Dormilon fornaie enervat. O data, de doua ori, apoi isi continua resemnat drumul. Il mangai usor pe coama alba si ma las in grija lui. Am toata increderea in calul acesta batran, alb, putin trist. Inaintam usor prin nisip. Se aude doar trapul cadentat al cailor, zgomotul sacadat al fiecarui val care se prabuseste eroic in nisip, mandru ca nimeni n-a mai fost ca el… Urmat de altul, si altul si altul, toate atat de trist de la fel…

Soarele apune incandescent in mare si calea de lumina scanteind din ape ma cheama si azi, ca si ieri, sa uit tot si sa o urmez. Dormilon fornaie iar si imi aminteste ca sunt aici, azi, acum, la apus, pe nisipul ud. Fuge de un val ceva mai indraznet, il mangai din nou pe coama alba resemnata si merg inainte pe drumul meu de pe nisip visand la cum va fi cand vom merge amandoi noaptea, pe nisipul ud, vegheati doar de lumina lunii. Iar Dormilon va fi mai putin trist, mai putin obosit, mai putin resemnat. Va goni ca un nebun pe nisipul ud stralucind sub lumina lunii, va vibra din nou plin de viata, va dansa frenetic, rotindu-se de trei ori pe loc, isi va intoarce apoi ochii mari, blanzi spre mine, facandu-mi parca strengareste cu ochiul, invitandu-ma sa ma duc in sfarsit sa-mi urmez calea mea de lumina scanteind in valuri. “Nadadora de noche, nadadora…” Dormilon fornaie din nou, usor enervat de o musca. Apus de soare in Andaluzia, nisip ud, liniste, zgomot de valuri si trap cadentat. Inaintam incet, eu si calul alb ce pare batran, trist, resemnat. In acelasi timp insa, undeva dincolo de trupuri, minte si de ceea ce se vede, o fata goneste pe un cal alb pe o plaja pustie in noapte. Gonesc nebuneste, de parca ar zbura, se opresc apoi sa danseze putin sub stelelele care le zambesc indragostite, se invart de trei ori pe loc strengareste si se arunca in apa, inotand pe calea de lumina tesuta de luna, cu bratele tanjind mereu spre ea, s-o atinga, s-o prinda, s-o apuce cu pofta. Dormilon pare ca imi simte gandul. Isi da capul pe spate, cu coama alba fluturand rebela in vantul cald de seara. Si dintr-o data vibreaza, calca, ma tine altfel. Poate ca in fiecare cal ce pare batran, resemnat , trist – chiar si intr-unul pe care il cheama Dormilon ( Somnorosul) 🙂 – sta ascuns un cal alb, cu aripi de basm, ce poate manca jaratic si ne poate purta catre stele …si poate ca in fiecare din noi, in fiecare clipa, dincolo de timp, minte, trup si ceea ce se vede, cineva inoata in noapte, inaintand cu indrazneala spre lumina, strapungand vitejeste valurile a tot ceea ce ne intuneca. Si stelele ii zambesc indragostite… 

Andaluzia, sept. 2014

Search
Recent Posts

Pe urmele pasilor lui El Greco.
Toledo

Nu o sa va vorbesc prea mult despre istoria mai veche de 2000 de ani a minunatei cetati asezate pe un deal si înconjurate din 3 părţi de fluviul Tajo… Nu o sa insist prea mult pe faptul ca fosta capitală a Castiliei , considerata a fi si astazi capitala religioasa a Spaniei, este un oras-patrimoniu, cu o multime de vestigii vizigote sau romane si cu amprente lasate de catolicii, maurii si evreii ce au convietuit in buna pace contribuind fiecare la crearea patrimoniului impresionant al orasului supranumit “oraşul celor 3 culturi’ – unul dintre cel e mai importante centre culturale ale lumii în Evul Mediu.

"Sfinţii sai cu ochii aburiţi de extaz, cavalerii cu siluete oscilante şi cu feţe ascuţite, uşor asimetrice, aşezaţi de obicei sub un cer gol, nebulos şi ars, ce dau impresia că se simt exilaţi pe pământ."

Nu o sa va povestesc prea multe despre fortareata Alcázar, simbolul oraşului Toledo, care astăzi găzduieşte Biblioteca Regiunii Castilia-La Mancha şi Muzeul Armatei, un fost palat roman ce a fost asediat timp de 70 de zile de catre republicani in timpul Razboiului Civil Spaniol, loc unde astazi puteti vedea mici comori precum sabia lui El Cid sau o bucată din crucea pe care a avut-o cu el Cristofor Columb în expediţia spre America…Nici despre piata Zocodover, locul în care Inchiziţia catolică îi executa pe necredincioşi prin arderea pe rug si unde aveau loc luptele cu tauri…

Nu o sa ma aplec prea mult nici asupra minunatei catedrale a orasului, una dintre cele mai frumoase realizări ale arhitecturii gotice, construita pe parcursul a 250 de ani, care adaposteste nenumarate minunatii- picturi semnate de El Greco şi de Caravaggio, Goya, Rafael, Rubens, Tiţian sau o monstranţa confecţionată din 183 de kilograme de argint, 18 kilograme de aur de 18 karate (o parte din aurul din catedrala fiind adus din America de către Cristofor Columb) şi dintr-o multime de diamante, rubine, smaralde si alte pietre pretioase. Nu o sa va vorbesc prea mult nici despre Sinagoga Santa María la Blanca, cea mai veche din Europa, nici despre Sinagoga del Tránsito, care gazduieste astazi Muzeul Sefardí, nominalizat în 1996 la titlul de Muzeul Anului în Europa, nici despre este moscheea Cristo de la Luz, construită în anul 999, actualmente biserica…. Nu o sa va descriu prea amanuntit nici fascinantele stradute medievale de unde va puteti cumpara bijuteriile de tip damasquinado, create din oţel oxidat şi aur, un produs de artizanat specific, unul dintre suvenirurile preferate ale turistilor ce impanzesc strazile orasului… Nici despre celebrele sabii produse aici nu va voi povesti prea multe…va voi spune doar ca sabiile de otel din Toledo erau considerate in Evul Mediu drept cele mai bune din intreaga Europa, astazi fiind doar un suvenir inedit pe care il poti gasi oriunde intorci privirea pe stradutele din centrul orasului…

Nu o sa va descriu prea detaliat nici macar deliciosul martipan, desertul lor specific, creat din miere, migdale si zahar pe care il puteti gasi la magazinele rasfirate pe stradute… Nu o sa va dau prea multe detalii nici despre purceii de lapte la proptap, nici despre mielul la gratar sau, mai ales, despre carnea de vanat, specifica zonei -iepure, mistret, cerb sau de potarniche – ce pot fi intalnite in meniurile restaurentelor din Toledo. Nici cu branza mea preferata, cea de Manchego si nici cu vinurile specifice zone, cu aroma lor puternica, nu va voi ispiti… Si nu va voi nauci nici cu informatii despre minunatul hotel ce ne-a gazduit, Cigarral el Bosque, desi ar merita, fie si numai pentru privelistea uimitoare a Toledo-ului cu care ne-a rasfatat…

Nu, nu o sa va spun prea multe despre toate aceste lucruri ce fac din Toledo un oras unicat in intreaga lume, o bijuterie inedita si o experienta de neuitat….Vreau sa va iau de mana si sa pasim impreuna pe una dintre portile orasului, poate pe cea construita de mauri, sa trecem de zidurile romane ce ne separa de lumea de afara si sa intram in acest oras atat de altfel, lipsit de cladiri moderne , unde ai sentimentul ca evadezi intr-un spatiu desprins din paginile istoriei. Haideti sa strabatem impreuna strădutelele înguste ale cetăţii, sa ne pierdem in labirintul lor cu nadejdea ca vom gasi ceea ce cautam. Ceea ce m-a adus pe mine aici. Haideti cu mine pe urmele pasilor lui El Greco, pictorul sufletului spaniol, pictorul meu preferat. Caci am venit la Toledo doar pentru el, sperand ca voi intelege mai bine “mâinile sale înaripate”, cum le numeste Unamuno”, “Sfinţii sai cu ochii aburiţi de extaz, cavalerii cu siluete oscilante şi cu feţe ascuţite, uşor asimetrice, aşezaţi de obicei sub un cer gol, nebulos şi ars, ce dau impresia că se simt exilaţi pe pământ.”…”Cerurile nebuloase ori arse ale cretanului, ochii cei mai tulburători pe care îi cunosc în pictură, aburiţi de o tristeţe metafizică sfâşietoare de câte ori privesc în sus, amintesc mai degrabă o Spanie oscilând între rugăciune şi rug”… (Octavian Paler)