Că suntem toţi, şi fiecare din noi, o poezie.


Şi după ce a terminat de făcut totul, lui Dumnezeu i-a mai rămas iubire. Care n-a mai avut loc pe pământ. Nici în cer. Şi atunci a făcut poetul. De atunci, poetul caută încontinuu iubirea. Şi o scrie. Dacă nu o găseşte, şi-o inventează. Caută încontinuu iubirea, fără să ştie că, de fapt, caută mâna care l-a scris. Fără să ştie că el este, de fapt, o poezie. Că noi toţi, fiecare din noi, suntem o poezie. Scrisă de Cel căruia, după ce dăruieşte totul, îi mai rămâne, întotdeauna, un surplus de iubire. Pe care nu mai are unde să o verse. Şi atunci, mai scrie o poezie. Şi poate că de-asta este pe aici poetul. Să ne reamintească asta. Că suntem vers revărsat din prea multă iubire care n-a mai avut loc pe pământ. Nici în cer. Că suntem, toţi, şi fiecare din noi, o poezie. "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags