Nu da Vesnicia pe nimic!

Contabilitate. Tabeluri Excel. Rentabilitate. Calcul. Profit.Şi dintr-odată, vine o băbuţă care îşi dă ultimii doi bănuţi. Câştigă Veşnicia.

Plus. Să fii mereu pe plus. Reduceri cheltuieli. Bugete. Economie. Rentabilizare costuri. Moderaţie. Echilibru. Împrumuturi. Cheltuieli cu ţârâita. Zgârcenie.

Deodată, vine o desfrânată care Îl unge pe Domnul cu cel mai scump mir. Făcea cât 300 de zile de lucru. Câştigă veşnicia.

Şi de asta Îl iubesc atât de mult pe Domnul. Cifrele lumii îşi pierd sensul obişnuit şi valoarea lumească la El.

Altele sunt valorile Lui...

Numai noi, oamenii, înotăm năclăiţi în contabilităţi. Scoţându-ne ochii pentru un bănuţ. Şantajând. Trădând. Certându-ne pentru sume de nimic. Dând capul lui Ioan Botezătorul pe un dans din buric. Vânzându-ne conştiinţa pe un mititel. Sufletul, pe un apartament. Inima, pentru un certificat de căsătorie şi o maşină. Viaţa, pentru o poziţie. Timpul, pentru un titlu. Vânzându-L pe Cel fără de preţ pentru 30 de arginţi, în condiţiile în care fariseii ar fi plătit Oricât! Pentru că ei ştiu mai bine decât noi, Iude oarbe, că Veşnicia n-are preţ. Că cine Îl are pe Domnul are totul. Că, oricât de mult, e prea puţin...

Lungă e calea de la iadul contabilităţii lui Iuda, unde se înţelege prea târziu preţul corect al veşniciei ‒ până la Raiul Risipei întru Domnul. Până la Înţelepciunea inimii desfrânatei care a învăţat-o pe aceasta că risipa din iubire pentru Domnul duce drept în Rai. Sau până la bănuţul văduvei purtător al singurului lucru care ne-a fost cerut: Inima.

Cea mai bună investiţie pe care poate ar trebui să o deprindem: Investiţia în veşnicie. Să căutăm "piaţa" care nu "cade" niciodată. Să stăm aproape de Asociatul care nu ne va vinde, trăda, înjunghia pe la spate niciodată. Piaţa unde "celui care are i se va da; dar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua". Să învăţăm să nu ne mai vindem sufletele pe nimic, când putem avea Totul, copiii Lui fiind. Mâncăm roşcove ca porcii, când ne-ar putea primi înapoi cu ospăţ împărătesc. Stăm fără ulei în candele, alergând bezmetici după realizări lumeşti, iar când vom vrea să intrăm în camera de nuntă ne va spune că nu ne cunoaşte. Investim mii de euro în garderobă, dar oare haina sufletului ne este demnă de Cămara Sa? Ne-am făcut din stomac rege, din trup conducător pe care îl urmăm orbeşte, din patimi şi temeri sfetnici de seamă, când ne-a arătat de atâtea ori cum prin credinţă se pot înmulţi peştii şi pâinile, cum au loc pescuiri minunate, vindecări, învieri şi cum imposibilul devine posibil... pentru că atunci când cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu toate celelalte ţi se vor adăuga...

Lungă e calea.... De la Iuda la Nu Da. Veşnicia pe nimic. Să stăm totuşi pe ea! Să îndrăznim să cerem tot ce poate fi al nostru. Zic şi eu... Ca un păcătos care de-abia acum începe să priceapă că poate totuşi lucrurile stau puţin altfel decât se văd într-o societate în care Iuda apare multiplicat, vânzând tot pentru cei 30 de arginţi care îl pot sătura pe moment, fără să vadă hăul din spate, în care se pierde tot. Zic şi eu... Văzând că sunt alţii, cei care nu Îl vând, ci aleg să îi stea alături şi care sunt sătui pentru o Veşnicie căci şi-au câştigat o eternitate fără de foame, fără de lipsuri, de întuneric, de durere. Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Trebuie doar să îndrăznim. Ca fiul de împărat din basmul românesc. La urma urmei, poate că nu e doar un basm. Că doar ne-a zis, cu atâta Iubire...

"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află şi celui ce bate i se va deschide" (Matei 7, 7-8).

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags