Credit nelimitat


- "Pentru ceea ce ai făcut, ai credit nelimitat la mine!", mi-a spus cândva un prieten, topit de un gest frumos pe care îl făcusem. Întâmplător. Mi-a plăcut expresia asta. "- Pentru ceea ce ai făcut, ai credit nelimitat la mine...". M-am trezit şoptindu-i unui prieten, în timp ce îl îmbrăţişam, topită de un gest frumos pe care îl făcuse. Mi-a plăcut mult starea.

M-am îndepărtat gândindu-mă ce sentiment superb: să îi dai unui om credit nelimitat în inima ta. Ce senzaţie eliberatoare: să nu mai stai să-ţi baţi capul cu nimic negativ. Să îi dai fără să stai pe gânduri omului din faţa ta linie de credit veşnic deschisă în inima ta. Am plecat atunci hotărâtă să lucrez la asta. Să ajung într-o zi să pot sfida o lume a calculelor, a dobânzilor, a ratelor, a contabilităţii, a penalităţilor, a contractelor scrise cu multe litere mici, trădătoare. O lume bolnavă de bănuieli, reproşuri, de măsuri de siguranţă, de trădări, de interese, de furt... Să merg împotriva unei lumi din ce în ce mai zgârcite, calculate, critice, răutăcioase, bănuitoare, mefiente şi să fac gestul - sinucigaş ar spune unii, de-a dreptul eliberator aş spune eu - de a oferi tuturor oamenilor credit nelimitat. Pentru ceva ce au făcut. Sau pentru ceva ce vor face cândva. Că eu voi şti sau nu. Căci fiecare om a făcut sau va face măcar o dată în viaţă ceva pentru care merită să aibă credit nelimitat în inima ta. De ce să nu i-l dai înainte? Aici e adevărata nobleţe... Sau, cum ar spune Tolstoi, "D-aia suntem nobili, s-avem încredere..." Doamne, ajută!

"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags