Bucură-te !


"...Mă tot gândesc. Poate că asta e. Poate că trebuie doar să ne bucurăm. Şi atât. Poate că de asta ne-a lăsat Domnul aici pe pământ. Poate că ăsta este cel mai important îndemn pe care trebuie să îl urmăm. Poate că de-asta "Bucură-te!" este cuvântul care apare cel mai des în acatiste... (....) În toţi şi în fiecare dintre noi e ascuns acelaşi Cineva care nu vrea decât să descopere lumea prin ochii noştri, lumea cu fiecare mic detaliu al său, atât de plin de farmec. Şi să se bucure de ea. Nu vrea decât să iubească. Să ajute. Să îi facă pe ceilalţi fericiţi. Să mângâie. Să ierte. Şi să se bucure de toate astea. Să râdă. Să plângă. Şi da, să se bucure şi de asta. Lacrimile sunt un dar, când ştim să le dăm un sens. Să fie fericit. Sau să sufere. Şi să se bucure chiar şi de asta. Căci, da, suferinţa poate fi mântuitoare. Să se bucure de aerul curat al dimineţii, de cântecul păsărilor, de mirosul cafelei, de primul sărut, de primul copil, de o suferinţă din iubire, de gustul pâinii, de îmbrăţişarea unui prieten, de cicăleala mamei, de nori, de soare, de copaci care înfloresc, de zăpadă, de poezie, de cântece, de ploaie, de focul din sobă, de toate nimicurile din care ne e ţesută viaţa şi pe lângă care majoritatea trecem nepăsători, fără a le vedea măcar, darămite să ne bucurăm. Când El nu vrea decât să privim în fiecare zi, în fiecare clipă, lumea ca nişte copii, bucurându-ne de ea. A creat-o şi ne-a dat-o să ne bucurăm de ea, şi El prin noi, în timp ce noi, având pomul vieţii, tânjim după vreo frunză veştedă, căzută. Având în noi şi în faţa noastră fântâna cu apă vie, murim de sete bând câte o gură de apă mâloasă din câte o băltoacă. Avem cerul întreg, plin de stele şi ne mulţumim cu tavanul vreunui club. Şi nici de ăla nu ne bucurăm, fiindcă şi mintea, şi inima ne sunt în altă parte! Poate că atât trebuie să învăţăm! Să ne bucurăm! Şi să Îl lăsăm să se bucure de cer, de apă, de flori, de soare, de munţi, de oameni... Căci tot El e ascuns, în toate. Să iubim, cu El, cel din noi ‒ căci El e Iubire ‒ tot ce vedem. Căci în toate tot El e. Să primim tot ce vine către noi, cu Iubire, căci de la El sunt. Cu voia Lui. Să mulţumim pentru toate. Poate că asta e. Poate că doar asta trebuie să facem. Să ne bucurăm! Orice am face, orice cale am lua. Să ne ţinem pe calea care ne aduce cea mai mare bucurie ‒ fără să ne gândim cum ar fi pe alta ‒ mereu înainte, cu inima curată, deschisă, plină de iubire spre tot ce întâlnim pe drum. "

"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags