Zile

Sunt zile care-ţi învăluie inima în lacrimi. Ţi-o învelesc în culori şterse, fără strălucirea bucuriei. Sau, mai grav, triste rău. Reci. Întunecate. Alteori sepia. Alteori în neculori care te-apasă. În umbre, în răni, în lovituri. Plângi, te revolţi, nu-nţelegi, vrei ca tine. Fără să ştii că atunci, de-abia atunci ai şansa, marea şansă, să creşti. Să te ridici şi să te apuci, zâmbind, să le pictezi pe următoarele. Să speli cu lacrimi ferestre murdare de suflet, să învii cu nădejde verdele-n iarbă, să torni albastru de credinţă din plin pe cer. Din sângele rănilor care-ţi sfâşie inima să ţeşi maci fremătând în vânt pe câmpia inimii tale. Din doruri şi urlete, şi neîmpliniri să faci alb de mai multă iubire pentru cei din jur. Din plânset să-ţi faci doina curcubeu, din neiubire să-ţi faci mâna dragă ce îmbrăţişează tot ce atinge, privire caldă ce mângâie totul, zâmbet ce alină orice rană. Din tot ce vine spre tine, călcându-ţi sufletul în picioare, să faci prilej de mulţumire. Să mulţumeşti pentru rană, pentru nerăspuns, pentru plecări, pentru dureri, pentru lacrimă, pentru inima ce ţi se sfâşie. Să umpli golurile şi bucăţile smulse din inimă cu iubire şi cu rugăciune. Să binecuvântezi orice-ar fi. Să-ţi iei ziua aşa cum a fost, tristă şi grea, în culorile-n care-a venit, să zâmbeşti şi să spui: "Mulţumesc, Doamne! Ajută-mă să încerc din nou!". "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet