Apus de Soare la capul Kaliakra

Apus de soare. Capul Kaliakra. O cetate straveche mocnind de taine si de legende. Comoara ingropata aici de urmasul lui Alexandru Cel Mare te cheama parca in glas de vant sa o cauti. Inchizi apoi ochii si iti imaginezi zilele cand sfintii se plimbau pe pamant vorbind cu Dumnezeu- si parca il vezi pe sfantul Nicolae fugind de turci si cerand ajutorul Domnului. Primindu-l indata. Caci Dumnezeu a facut sa rasara o limba de pamant din mare, numai pentru a-l scapa. Dintre toate legendele insa cel mai mult ma bantuie imaginea celor 40 de fecioare din Dobrogea care s-au aruncat in mare, pentru a nu cadea in mainile turcilor, preferand sa moara pentru credinta lor.

Ma bantuie poate pentru ca astazi este ziua Sfintilor martiri Brancoveni si de azi dimineata ma urmareste glasul micului Matei, care infruntand moartea a rostit curajos : " Loveste. Vreau sa mor crestin!"

Ma bantuie poate pentru ca de ceva vreme imi pare ca s-au intetit parca mai mult decat oricand atacurile impotriva bisericii, impotriva credintei. Fie ca sunt emisiuni comandate sau banale titluri de ziar, gen "Ateii sunt mai inteligenti. "

N-or fi oamenii credinciosi inteligenti (?) dar, Doamne, cat sunt de frumosi! Brancovenii puteau trai in huzur, fara batai de cap, pana la adanci batraneti. Sfintii Inchisorilor, cea mai mare comoara pe care o are poporul roman, la fel. Tutea chiar a subliniat paradoxul- "am facut 13 ani de temnita pentru un popor de idioti". Fecioarele astea puteau foarte bine sa petreaca linistite in vreun harem, in matasuri, parfumuri, uleiuri aromate, bai de abur, masaje si dansuri din buric. N-au facut-o! N-o fi inteligenta, n-o fi smecherie, nu s-au" descurcat" poate prea bine lumeste vorbind si multora le pot parea de-a dreptul " fraieri" si "fraiere"! Dar, Doamne, cat de frumosi sunt toti cei ce aleg sa creada si sa moara pentru credinta lor! La urma urmei, il urmeaza pe Cel care, desi era chiar Fiul lui Dumnezeu, s-a nascut intr-o iesle si a ales sa moara in patimiri de neimaginat pentru a mantui o lume de pacatosi.

Apus de soare in capul Kaliakra. Sus pe culme vantul vajaie nebun. Jos, Valurile spumega furioase, cautand parca sa inghita lumea. Mi-e teama si in acelasi timp mi-e ... liniste. Parca vad cele patruzeci de fecioare, imbracate in alb, cu cositele lor impletite, lungi, cu trupurile lor curate, cu buzele lor ce nu au sarutat decat icoane si nu au fost saturate decat de vant.... Parca vad spatele drept al Brancovenilor inaltandu-se spre Vesnicie.Zambesc si hotarasc ca de acum sa nu ma mai enervez cand vad toate titlurile astea dubioase de ziar, oricat s-ar inteti. De fapt, nici nu o sa le mai citesc. Oricate argumente ar avea le lipseste argumentul cel mai important: nici cei care le semneaza, nici cei care le comanda nu ar muri pentru (ne)credinta lor!

"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags