Sunt eu, Fiica Risipitoare...


Mă zbat mereu...

Între păcat şi mântuire. Între lumină lină şi întuneric care te îngheaţă. Între spirit şi carne. Între fiori omeneşti şi pace divină. Între clocotul nebun al sângelui şi liniştea adâncă a sufletului. Între patimă şi detaşare. Între alunecări în păcat şi izolări în pustnicie. Între jertfă şi egoism. Între respect şi sfidare. Între furt şi dăruire. Între trădare şi loialitate. Între esenţe şi aparenţe. Între uitare de sine şi aşteptări absurde. Între a răni şi a întoarce şi celălalt obraz. Între inocenţă de copil şi blazare de bătrân. Între Marta, Maria şi Maria Magdalena. Între chemarea irezistibilă a ispitei şi dangătul clopotelor de biserică. Între îngenuncherea corpului şi a inimii şi mândrie. Între gustul dulce al pasiunii şi cel aspru al renunţării. Între visul inimii şi realitatea trupului. Între pofte nebune şi refuzuri ce mă ridică. Între victorii ce mă coboară şi înfrângeri ce mă duc mai sus, spre Tine. Între răsfăţ ce mă lasă mai goală şi sacrificii ce mă împlinesc. Între eroism şi laşitate. Între calea cea dreaptă şi strâmtă şi multele şi tentantele căi ale pierzaniei. Între ispită şi Ce Trebuie. Între doruri ce mă trag în jos şi doruri ce mă înnobilează. Între Da-uri pe care aş fi vrut să le spun şi Nu-uri pe care trebuia să le rostesc. Între ce-ar fi fost dacă? cum ar fi? şi linia dreaptă. Între recunoştinţa şi certitudinea că totul mi se cuvine. Între orgoliu şi sfială. Între parfumul îmbietor al fructului oprit şi parfumul de mir al abţinerii. Între Îngerul din dreapta şi Demonul ce şopteşte în stânga. Între lascivitate şi cuminţenie. Între senzualitate şi puritate. Între euforii de-o clipă şi jertfe pentru bucuria veşnică. Între excese şi cumpătare. Între mirajul luxului şi frumuseţea simplităţii. Între clipe de prostie crasă şi sclipiri de inspiraţie divină. Între clipe când mă grăbesc, deşi ar trebui să aştept, şi nehotărâri ce costă. Între îndoieli meschine şi credinţa ce mută munţii. Între pofte trupeşti şi setea sufletului. Între ambiţii lumeşti şi dor de cer. Între vanităţi deşarte şi întoarceri la esenţial. Între iluzia viitorului, realitatea trecutului şi fericirea de a crede, deşi nu văd. Între cine sunt şi cine aş putea fi. Între tot ce nu am făcut şi aş fi putut să fac şi tot ce am făcut chiar când credeam că nu pot. Între ţigări şi aghiasmă. Între parfumuri scumpe şi tămâie. Între petreceri şi locuri sfinte. Între vorbire deşartă şi rugăciune. Între cine sunt, cum mă văd ei, cum mă văd eu, cum mă vezi Tu şi cum ar trebui să fiu. Între mângâierea interzisă şi abţineri ce mă dor. Între mângâieri ce mi-au făcut rău şi lovituri ce mi-au făcut bine. Între mângâieri ce mi-au fost refuzate şi mângâieri ce au venit când nu le mai aşteptam. Între inimă şi raţiune. Între instincte ce mă târăsc în abis şi braţe întinse spre cer. Între Azi şi eternitate. Între întrebări fără răspuns şi răspunsuri pe care nu ştiu de unde le am. Între vorbe pe care nu le-am rostit deşi trebuia şi vorbe pe care nu trebuia să le rostesc. Între oameni pe care îi ştiu de-o viaţă şi totuşi nu îi cunosc şi oameni care vin de nicăieri şi parcă îi ştiu dintotdeauna. Între ajutorul pe care nu l-am dat şi ajutorul pe care l-am primit fără să merit. Între tot ce am uitat, deşi nu trebuia, şi tot ce trebuia să uit, dar nu am reuşit. Între micuţisme şi esenţial. Între fapte mari pe care le-am făcut pentru oameni care nu aveau nevoie şi gesturi mici pe care nu le-am făcut acolo unde ar fi însemnat enorm. Între timp pierdut şi clipe ce durează o veşnicie. Între vorbe fără rost şi tăceri ce spun romane. Între adaptare la realitate şi încercări de adaptare a realităţii la realitatea mea. Între oameni binecuvântaţi care au venit când nu-i aşteptam şi oameni pe care i-am aşteptat în zadar. Între promisiuni pe care nu le-am ţinut şi lucruri pe care le-am făcut fără să mi se ceară. Între oameni pe care i-am iubit prea mult şi oameni pe care nu i-am iubit cum meritau. Între iertare şi amărăciune. Între senzaţia de gol de după păcat şi plinătatea sufletului în clipele plăcute Ţie. Între gustul amar al părerii de rău şi bucuria liniştită a mulţumirii sufleteşti. Între plăceri trecătoare ce mi Te depărtează şi dureri ce mă apropie de Tine. Între fericiri înşelătoare şi suferinţe de care îmi amintesc cu drag. Între lupte ce au durat prea mult şi renunţări prea devreme. Între plonjări necontrolate în stropul de iad din mine şi tânjiri după un colţ de rai. Între De ce tocmai mie? şi Mulţumesc, Doamne!. Între încăpăţânare nebună şi Facă-se Voia Ta! Între răzbunare şi iertare de 70 de ori câte 7. Între Ego şi Tine! Oscilez între Lumină şi Întuneric. Între iubire şi Iubire. Dar urc mereu spre Tine... E drumul greu, cu stânci abrupte, am mâini zdrelite şi pline de sânge şi suflet sfâşiat de fiecare cădere. Dar mă caţăr mereu... un pas mai sus... Încă unul...şi încă unul....Şi cad! Din nou în hăuri, în neguri, în abisul păcatului.... Dar mă ridic...mereu... O iau din nou de la început, în sus, spre cer, spre Tine... Mai hotărât, mai greu, mai sfâşietor de omenesc. Pe măsură ce urc îmi pare că eşti tot mai departe... Bolovanul din spate mi-e tot mai greu... Sau sunt eu tot mai mică?!... Voi merge oricum... nu mă opresc... Voi fi mereu cu faţa spre Tine... Chiar când sunt jos... Mă voi căţăra... mă voi urca... voi stărui... Voi încerca... voi cere... voi bate... Voi nădăjdui... voi îndrăzni! Între raiul luminat de flăcările iadului Şi focul infernului înteţit de fiecare NU pe care nu l-am spus.... Sunt eu...Fiica Risipitoare. Mă vei ierta? Mă vei primi? "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags