Gând către marea din inima mea


Pot fi doar scoică. Sau pot fi doar marea din ea. Pot fi şi marea, pot fi şi scoica. Cât din mine poţi vedea ? Cât din mine vei îndrăzni să iubeşti? Dar oare cât din mine voi îndrăzni să te las să vezi? Cât te-aş putea iubi... la fel de mult cât iubeşte marea! Dar oare voi îndrăzni? Dar oare vei îndrăzni să mă laşi? Mările pot uneori ucide... Cu talazurile lor însetate de sens... dar ce moarte mai plină de sens ai putea să-ţi doreşti?... Mi-e dor de tine. Aşa cum uneori îi este dor de mare scoicii ce a uitat că poartă marea în ea... Ba nu. Poate că îmi lipseşti în alt fel. Poate că uneori până şi scoicile au mai mult curaj decât noi să iubească... Să se iubească, în definitiv. Pentru că uneori până şi scoicile îşi amintesc că poartă marea în inimă. Doar noi uităm. Noapte bună, mare frumoasă care cânţi uneori în inima mea. Cât mi-ar plăcea să te aud mereu... "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags