Acum ştiu de ce sunt cum sunt.

Cred că ştiu de ce sunt cum sunt. Pentru că atunci când eram copil priveam nopţi la rând pe fereastră. Cu mâinile rezemate de geam, visam ore-n şir cu ochii deschişi, neputând să-mi dezlipesc ochii de pe o anumită stea. Acum ştiu de ce sunt cum sunt. Pentru că am fost îndrăgostită cândva de o stea. Şi-n fiecare zi mi-e dor de ea. Acum ştiu de ce sunt cum sunt. Nu, nu mai poţi fi niciodată a ta dacă într-o noapte, cândva, în odaia ta a coborât un luceafăr. Nu, nu mai poţi fi niciodată a altuia, când un luceafăr ţi-a şoptit să vii. Nu, nu mai poţi fi niciodată pe pământ, când un luceafăr te-a chemat cu el. Nu, nu mai uiţi niciodată de cer, chiar dacă atunci nu ai avut curajul să te duci după el. Acum ştiu de ce sunt cum sunt. Pentru că am iubit cândva un luceafăr. Şi în fiecare zi mi-e dor de el. "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet