Cantec pentru Dulcineea

" Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii". (Grigore Vieru)

Si poate ca lumea ei incepe cu adevarat de-abia atunci cand el priveste in ochii ei. Vazand-o in ei pe Dulcineea, nu doar o simpla hangita. Poate ca lumea ei ia fiinta de-abia atunci cand mainile lui manuiesc lancea, inving monstri, salveaza lumea, doar ca sa o vada zambind. Cand degetele lui canta tainele neauzite ale lumii doar pentru ea. Cand inima lui prinde aripi si zboara spre soare doar ca sa vina inapoi la ea, sa ii daruiasca lumina. Cand trupul lui ia foc si arde cu totul sa-i fie ei cald in noptile reci. Cand ochii ii plang calde izvoare, sa-i fie ei zambet in ziua cea grea. Cand fiinta lui nici nu mai e, devine cantec pentru ea. Cand talpile lui strabat neobosite drumurile lumii, doar pentru ca ochii lui sa poata privi in ochii ei. Caci de-abia acolo este marginea lumii lui. Si poate ca, intr-adevar, de-abia atunci, inceputul lumii ei.