"Ce frumoasa esti!"

Asa, si? Ce am facut eu pentru asta? Ce merit am eu? Un compliment care ma intristeaza uneori si pe care mi-as dori ca fetita mea sa nu il astepte de la cei din jur... Sau daca il primeste, sa o lase rece, dorindu-si mai degraba sa ii fie apreciate intelepciunea, generozitatea, tenacitatea, cultura, harnicia, bunatatea, umorul...orice alta calitate care presupune un minim efort si din partea ei...

O frumusete pe care ai primit-o in dar de la mama sau pe care ti-ai cumparat-o nu valoreaza nimic. Ce trist ca se pune atata pret pe ea, cand poate doar dupa o anumita varsta ai si tu un merit in faptul ca ti-ai pastrat-o si te-ai ingrijit cum se cuvine...Desi nu stiu de ce nu ar trebui pretuita mai mult o mama a cinci-sase copii, imbatranita inainte de vreme de chinuri, de jertfe, de truda si de nopti nedormite, decat o doamna care a preferat cele mai scumpe tratamente cosmetice scutecelor, beauty- sleepurile si detoxurile temelor cu copii si si-a petrecut la sala si la masaj dupa-amiezele cand prima nu mai prididea cu calcatul, spalatul si gatitul. "Ce frumoasa esti!" i se va spune, un compliment ce va rasuna atat de sec intr-o lume din ce in ce mai ahtiata sa il auda...Si ma intreb daca nu ii va raspunde doar ecoul peste ani si ani...in timp ce mama care s-a jertfit pentru pruncii ei nu va auzi din pacate ca e frumoasa. Dar va auzi candva rasetele nepotilor si cuvintele pline de respect si de dragoste ale copiilor sai, deveniti intre timp Oameni, iar acestia o vor purta mereu in amintire, ca pe o blanda, buna, harnica si darnica icoana pictata in inima lor prin fiecare jertfa din iubire. Iar pentru ei va fi cea mai frumoasa femeie de pe pamant! O frumusete pentru care insa a muncit! Mult. Si nu la sala. Ce pacat ca in valul asta de selfieuri glamoroase, botox, buze umflate si sani perfecti nu sunt pretuite mai mult mainile care isi rup de la gura pentru a darui, cearcanele, urmele lacrimilor, firele albe sau palmele pline de bataturi ...

Sa iti fie laudata eleganta, clasa, stilul...sa fii pretuita pentru desteptaciune, educatie, ambitie, disciplina sau pentru felul in care stii sa te faci placuta prin personalitatea ta....Sa fii admirata pentru felul in care gatesti, in care iti organizezi caminul sau in care ai grija de cei necajiti...Sa fii un model pentru felul in care iti faci meseria, in care pictezi, canti, scrii, sau orice altceva pentru care muncesti din greu, in fiecare zi...Sa fii remarcata pentru felul in care stii sa asezi masa pentru invitati sau sa faci un buchet de flori, pentru gogonelele pe care le pui, pentru cum stii sa cosi sau sa descosi ;) Pentru cum stii sa vindeci, sa alini, sa dai curaj...Nu e buna lauda, sminteste, insa daca e sa fii laudata, te rog, sa fie pentru altceva decat pentru frumusete. Pentru ca doar un chip frumos, niste ochi ce par pictati, niste buze perfect creionate sau perfect umflate, doar un trup lasat de Dumnezeu perfect pe pamant pot bucura doar ochiul si poate unele trupuri. Dar nu lasa in urma o lume mai buna, nu aduc lumina in sufletele, in inimile, in amintirea celorlalti, acolo unde doar prin straduinta noastra putem ramane pictati pentru totdeauna ca o icoana, din gesturi mici.

"Cat de frumoasa esti!"

"Asa, si?" mi-as dori sa spuna in inima ei Mariuca de fiecare data cand va auzi aceste cuvinte... Sa zambeasca politicos, sa spuna "multumesc", dar sa o lase cat se poate de rece aceste cuvinte. Sa fie constienta ca pe langa ce ne-a dat Dumnezeu trebuie sa mai facem si noi ceva pentru a aprinde lumina in noi. Si in oameni.