Peste 50 de motive pentru care voi petrece mai putin timp pe Facebook

Lucruri pe care vreau sa le fac de acum incolo mai des, mai mult, sau pentru prima oara :) daruindu-le toata atentia mea:

sa ma joc mai mult cu fetita mea, sa o aud razand mai des, sa o dau mai des in leagan, sa fiu mai atenta la gesturile ei decat la Newsfeed si mai interesata de cat de mult se schimba de la o zi la alta decat de ultimele teorii ale conspiratiei, de fotografii, filmulete sau articole -interesante, dar nu importante- care imi mananca timpul fara sa imi dau macar seama

sa intru in vorba cu un strain

sa imi sun un vechi prieten cu care nu m-am mai vazut de cativa ani si sa ne intalnim la un ceai

sa ma pregatesc pentru un maraton

sa invat o limba noua

sa invat sa fac aranjamente florale, sa fac un curs de gatit, poate unul de masaj, poate altul de caligrafie

sa fac plimbari mai lungi prin parc

sa inot mai mult

sa merg mai mult cu rolele si cu bicicleta

sa tin un jurnal

sa imi termin blogul nou de calatorii la care lucrez de ceva vreme

sa stau pe o terasa si sa privesc, pur si simplu, trecatorii

sa ma duc la concerte

sa ma duc la teatru

sa vizitez galerii de arta

sa vizitez copilasi bolnavi si sa le duc ceva in dar

sa vizitez batrani singuri, bolnavi si nefericiti

sa imi sun si sa imi vad mai des parintii

sa le fac surprize celor dragi

sa daruiesc lucruri facute cu mana mea

sa citesc mai multa poezie

sa citesc mai mult la biblioteca

sa fac un curs de actorie

sa invat sa vorbesc in public

sa invat sa cant la pian

sa merg mai des la aerobic si pilates

sa iau lectii de dans

sa invat sa croiesc si sa cos rochite pentru Mariuca si pentru papusile ei

sa ma joc mai mult cu catelul

sa vad mai multe apusuri si mai multe rasarituri

sa urc pe mai multi munti, sa cutreier mai multe paduri, sa culeg mai multe flori, sa pasesc mai des desculta in iarba

sa scriu mai mult

sa ma plimb pe strazi din orase necunoscute, fara harta

sa privesc noaptea cerul plin de stele in loc sa privesc pe gaura cheii in vietile altora-chiar daca virtual, tot pe gaura cheii sa cheama ca ma uit...in loc sa imi traiesc viata :)

sa citesc ziarul dimineata la cafea pe o banca in parc

sa citesc o carte - in autobuz, in aeroport, in parc, in cafenele, in sala de asteptare de la medic

sa scap de judecata, de rautatea si de critica ce marturisesc ca ma incearca uneori fata de unele persoane ( pe unele poate ca nici macar nu le cunosc personal) si pe care in viata reala nu le-as judeca atat de aspru …nu stiu de ce in online ne este mai usor sa aruncam cu pietre, fie si in gand. Pe cand atunci cand privesti omul in ochi, dai mana cu el si il imbratisezi parca il iubesti mai mult.

sa ma intorc la politetea din viata reala- acolo nu pot sa nu raspund cand mi se vorbeste, nu pot sa dau block sau sa sterg comentarii care nu imi plac...si in acelasi timp nici oamenii nu au atata indrazneala sa dea buzna in casa mea cu remarci nelalocul lor

sa mai scap de slava asta desarta a like urilor

sa gasesc frumosul din realitatea nefiltrata, sa nu ma mai hranesc cu iluzii si sa privesc mai adanc de ceea aleg oamenii sa transmita despre ei atunci cand isi posteaza cele mai frumoase fotografii sau scriu doar ceea ce le convine

sa imi recapat memoria :)

sa vad mai multe filme vechi

sa imi regasesc toata bucuria pierduta in atatia ani de Facebook...bucuria de a simti, de a mirosi, de a gusta, de a atinge, de a imbratisa, de a respira aer proaspat, de a tine in mana o carte, de a privi cerul sau ochii unui om drag...caci de aici vine bucuria, nu din a avea capul bagat intr-un telefon cat palma, din care se revarsa peste tine un suvoi de informatii despre un milion de oameni care nu au nicio legatura un cu altul...in viata reala nu ai aduna niciodata la un loc intr-o ora porcii lui vladut, schiurile simonei, cartile violetei, copiii bolnavi de cancer si tricourile lui codin, ciorbitele cameliei, gentile madalinei, initiativele lui serban, icoanele elenei si premiile nu mai stiu cui ...ca ar iesi o varza...te-ai vedea cu fiecare in parte sau poate cu toti, dar pe un subiect comun, altfel nu ar intelege nimeni nimic...va dati seama, saracul creierul nostru, cat de innebunit este dupa o ora de citit Newsfeedul, cata nevoie are de ordine si de informatii filtrate cu atentie...

sa ma rog mai mult

sa visez mai mult

sa fac mai multe fapte bune. facebookul iti da iluzia ca ajuti...dar nu am face oare mult mai multe intr-un an daca am munci efectiv in timpul cat stam pe Facebook?...cu siguranta am putea ajuta mult mai mult. si am face-o si in taina, sa nu ne pierdem toata plata :)

In concluzie…sa traiesc mai mult!

desigur ca Facebookul -si tot ce inseamna viata virtuala - are si parti bune, desigur ca am cunoscut oameni minunati, mi-a adus multa bucurie, mi-a oferit o multime de daruri si am invatat o gramada de lucruri.

dar totusi...

cat de mult controlez eu FB si cat ma controleaza el pe mine?

cat e Adevar din ce ajunge la mine si cat de mult mai pot sa decid eu din ce privesc?

cata putere mai am de a filtra cand a ajuns un automatism?

cat timp mi-a furat aceasta viata virtuala?

cata Viata mi s-a scurs pe nesimtite printre maini?

...

cat de rau imi pare ca inteleg asta numai acum, dar ce bine totusi ca inteleg...poate in 5 ani de acum incolo, voi fi pierdut cateva mii de ore de viata virtuala…dar voi fi castigat macar o parte din tot ce am scris mai sus...asa sa ma ajute Dumnezeu!