Bunica mea ca din povesti...


Bunica mea imi aducea cand eram mica gogosi calde cumparate din statia de autobuz si carti pentru copii luate de la biblioteca intreprinderii unde lucra...Cata bucurie imi aducea mereu! Bunica mea ma trezea in fiecare dimineata cand eram deja mare, la liceu, cantandu-mi pe un ton bland

"Scoală-te, scoală-te

Puturosule.

Nu mă scol, nu mă scol

Că ramane patul gol..."

Si desi era dimineata in bucatarie ma astepta mancarea mea preferata, pregatita cu dragoste, cu rabdare si cu zambet. Cartofi prajiti cu ochiuri si cu mustar. Si parca altfel plecam spre scoala rasfatata asa...

Bunica mea cosea cele mai frumoase plapumi, avea cel mai bland zambet si stia cele mai frumoase poezii.

Ne recită si acum zambind "Nicusor si pisicuta" si cand o ascult ma simt din nou exact ca fetita de doi ani careia ii recita candva:

"De ce m-ai prins în pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca mă doare

De ce mă strangi asa de rău?"

Bunica mea este cea mai dulce fiinta de pe pamant, ea da mereu Slava Domnului pentru toate, mereu se plange prea putin fata de cat ar putea...mereu zambeste si mereu...coase. Ah, nu v-am spus... bunica mea coase cele mai frumoase goblenuri de pe pamant.

Bunica mea a fost imobilizata la pat timp de 7 saptamani dupa ce a nascut-o pe mama si imi spunea ca singura ei bucurie in tot timpul asta era cand i-o aduceau sa i-o puna la piept....numai ea stie cat de greu i-o fi fost! Bunica mea a avut curajul nebun sa divorteze si sa isi ia viata in piept, cu 3 copii, in vremuri cand putine femei faceau asta...si numai ea stie cat de greu i-o fi fost! Bunica mea a plans mult, a iubit mult, a muncit mult, a suferit si a luptat mult...si numai ea stie cat de greu i-o fi fost. Cu toate astea, nu stiu cum reuseste, dar nimic inafara de iubire si lumina nu a ramas intiparit pe chipul ei bland...

Cantecul ei preferat este "Cat a fost vara de lunga..." ii place mancarea de urechiuse, poarta cele mai dragute palarii si...ah, v-am mai spus? - are cel mai frumos si mai bland zambet de pe pamant.

Mi-o amintesc culegand fragi, zmeura sau mure, aratandu-mi mandra goblenul ei preferat "Iisus la usa ta", ascultand la pick-up cantece de Irina Loghin, inalta, frumoasa, cu ochii ei mari, cu chipul ei frumos si cu felul ei dulce de a fi...azi are 86 de ani si nu stiu cum reuseste dar imi pare tot atat de frumoasa ca ieri...Ce binecuvantare sa pot sa ma bucur de dragostea ei, de bucuria ei copilareasca cand o vede pe Mariuca, de poeziile pe care le recita fara sa faca pauze sa respire, ca o scolarita... de zambetul ei bland...v-am spus ca are cel mai frumos si mai bland zambet de pe pamant?

 Si ii multumesc lui Dumnezeu ca desi a suferit atat pentru asta, desi a stat 7 saptamani nemiscata la pat...si nu numai atat...cea mai frumoasa bunica de pe pamant a  nascut-o candva pe mama mea.

Si povestea mea a inceput de-aici. Cu o bunica atat de buna si de frumoasa, cu zambet bland,  ca din povesti ...

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags