"La multi ani, copile..."

De Ziua Copilului. Avea lângă el un buchet de flori galbene. Ochi albaştri, mari, plini de bucurie. Un zâmbet larg. Unul dintre cele mai frumoase zâmbete pe care le văzuse vreodată, deşi nu mai avea niciun dinte în gură. Hrănea din bucata sa de pâine porumbeii. Chicotea bucuros când îi vedea cum se reped cu poftă asupra firimiturilor. Tânărul îi întinse o bancnotă de 1 leu.”Ia, tataie...”, îi spuse blând. Bătrânul ridică ochii săi de-un albastru cutremurător de curat ‒ de parcă îl privea un cer întreg din ei ‒ și îi spuse înduioşat: ‒ „Îmi dai bani? Lasă! Ţine-i... ai şi matale nevoie...” Îi spuse exact cu tonul cu care îi vorbea pe vremuri bunicul, care nu mai ştia ce să îi dea când îl vedea... Plecă. Avea lacrimi în ochi. Lăsa în urmă un bătrân cu ochii albaştri care hrănea porumbeii. Şi o copilărie plină de amintiri frumoase. Parcă îi era mai dor de ea decât oricând. Mai dor decât oricând să se trezească într-o zi de vară mirosind a cireşe şi să spună râzând... ‒ „Bună dimineaţa, tataie!” ‒„La mulţi ani, copilul meu blând...” La mulţi ani copilului din voi! Nu uitaţi să îl hrăniţi... Măcar când şi când... "Floarea din asfalt" - Alexandra Svet