Un an fara Facebook...

Iata ca a trecut un an de cand am plecat, fara sa privesc inapoi. A fost un an plin, binecuvantat, in care am mai primit in dar un copil, am citit mai mult, am gatit mai mult, am inceput o noua carte, am facut o multime de interviuri cu oameni extraordinari, am imbratisat mai multi oameni pe viu, nu doar virtual, am facut mai mult sport, am petrecut mai mult timp in natura si, cel mai important, am petrecut mult mai mult timp de calitate alaturi de ai mei... Astazi insa ma intorc. Cu o strangere de inima, pentru ca e tare bine sa stai deoparte, insa ma intorc. Pentru ca bucuria e mai mare atunci cand este impartasita, pentru ca mi-a fost dor de voi toti, prietenii mei de aici de pe Facebook, de care ma leaga atatea, chiar daca nu ne-am cunoscut vreodata (sufletele noastre isi vorbesc, uneori mai bine decat daca ne-am cunoaste) si pentru ca avem treaba :) Ma sperie tare treaba asta cu scrisul, caci fiecare cuvant pe care il asterni pe hartie ...sau, ma rog, pe tastatura telefonului, poate alina sau poate rani, poate indrepta, prin harul Domnului, sau poate sminti, poate trimite oamenii la biserica, la yoga, la psihiatru sau uneori de-a dreptul la balamuc. O simpla fraza poate uneori schimba vieti, poate destrama sau inchega familii, poate inaripa destine sau le poate frange. Poti impinge oamenii ce te citesc pe atatea cai diferite, uneori mantuitoare, alteori nu... uneori fara sa stii si fara sa vrei- si ce raspuns vei da cand vei afla candva ca ai facut poate rau? Si pentru ca de multe ori cand am scris mai aprins pe vreo tema m-a smerit Dumnezeu punandu-ma exact in pielea celui pe care il judecasem aspru mai devreme - ba mai rau!, Ii multumesc pentru asta si sper ca mi-am invatat lectia si ca voi putea lupta mereu "pentru" si nu "impotriva", sper ca voi putea construi, pune aripi sau mangaia rani si nadajduiesc ca o sa gasesc ragazul si rabdarea- in lumea asta grabita in care oricine isi da cu parerea despre orice, oricand- sa ma gandesc intotdeauna de doua, de trei, de zece ori inainte de a scrie un cuvant. Daca nu ne lumineaza Dumnezeu se alege praful de toate, asa ca nadajduiesc doar in ajutorul Lui sa pot merge mai departe pe calea aceasta si sa pot inmulti cu intelepciune acest talant minunat ce mi-a fost daruit cu atata dragoste: darul de a vedea frumosul in tot ceea ce ne inconjoara, lumina in cea mai neagra bezna, o farama de dragoste chiar si cand e pierduta intr-o mare de ura si o farama de sens chiar si cand pare ca traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna... Si daca astazi aleg sa nu mai stau deoparte, o fac atat pentru ca mi-ati lipsit tare :), cat si mai ales pentru cei ce pasesc pe urmele noastre- mie mi-au lasat ai mei o lume plina de lumina, de bucurie si de minuni si s-au straduit mult sa imi arate tot ceea ce avea ea mai frumos...macar atat sa fac si eu pentru piciorusele ce se pregatesc sa porneasca la drum, pe urmele pasilor mei. Si vreau sa le ramana undeva scris tot frumosul pe care ochii si inima mea il vaneaza pretutindeni. Asa ca reincepem aici, pe blog si pe Facebook. Tare fericita as fi sa sa ne putem bucura de toata frumusetea din jur, singura ce"va mantui lumea"(Dostoievski) alaturi de voi. Atat imi doresc: Doamne ajuta sa nu uit vreodata aceste cuvinte de mai jos ale Sf Ioan Iacob de la Neamt... Bine v-am regasit! "O, om!... Ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume - De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii-o dai Căci ea mereu spre Iad sau Rai Pe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus... şi-n veci nu-l mai aduci Dar vei culege roada lui Ori viu, ori mort, odată. Ai spus o vorbă - vorba ta, Mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, Va curăţi sau va-ntina, Rodind sămânţa pusă-n ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt - cuvântul scris E-un leac sau e-o otravă! Tu vei muri, dar tot ce-ai zis Rămâne-n urmă-un drum deschis Înspre Infern sau Paradis Spre-ocară sau spre slavă. Spui o cântare - versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţie sau desfrâu Lăsând în inimi rodul său De har sau de ruşine. Arăţi o cale - calea ta În urma ta nu piere E calea bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa Vor merge suflete pe ea Spre Rai sau spre durere. Trăieşti o viaţă - viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăieşti vei câştiga Ori fericirea-n veci prin ea Ori chin pe totdeauna. O, om!... Ce mari răspunderi ai! Tu vei pleca din lume Dar ce scrii azi, ce spui în grai Ce laşi prin pilda care-o dai, Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai Sau Iad o să-i îndrume. O, nu uita!... Fii credincios Cu grijă şi cu teamă! - Să laşi în urmă luminos Un grai, un gând, un drum frumos! Căci pentru toate ne-ndoios Odată vei da seamă!" 

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags