Sanziene

Erau prea multe lucruri pe care le luam poate de-a gata fara sa le pretuim cum se cuvine.... Asa ca Dumnezeu ne-a trimis departe de toate, ca sa invatam cat de important este sa poti merge la sfanta liturghie la biserica ta de suflet, sa o poti asculta in limba ta, sa te poti bucura de cantarile noastre superbe pe care nu le-am mai auzit nici la rusi, nici la greci... Ne-a trimis departe, printre straini, ca sa invatam sa fim recunoscatori pentru zilele binecuvantate cand putem fi alaturi de prieteni, de familie sau pur si simplu de oameni care iti vorbesc limba... Ne-a dus la mii de km distanta ca sa ne putem bucura de o simpla salata de vinete mai mult decat ne-am bucurat vreodata de cine cu stele Michelin, ca sa putem savura o plimbare cu copiii prin Cismigiu cu totul altfel decat cei care nu au fost plecati niciodata, ca sa putem intelege in sfarsit cat de binecuvantat este acest pamant atat de plin de harul lui Dumnezeu, dincolo de toate neajunsurile si problemele care il macina. Am primit azi in dar sanziene si busuioc, plante tamaduitoare care mi-au mangaiat sufletul si mi-au alinat dorul. Doamna care mi-a daruit buchetul mi-a spus sa nu-l arunc, sa il pun la uscat si sa mai pun din cand in cand in baita pruncilor...O sa o ascult. Stiu ele ce stiu doamnele acestea frumoase, imbracate in ii, cu maramele lor frumos brodate si cu cosurile lor pline de flori culese in zorii zilei de Sanziene...

Pana una alta asta seara adorm fericita, cu mainile si cu sufletul pline de daruri, de binecuvantari si de zambete de oameni dragi. 

Voi visa campuri pline de sanziene...

Sanziene multe, multe, cu florile lor in forma de cruce, care sa vindece ranile tarii si ale pruncilor ei.... Sanziene multe, multe, cu florile lor de soare, in apa ce scalda pruncii tarii mele...

Prunci care sper sa nu se mai nasca departe...