Ea e Maria...

Acum 6 luni ii sarutam mainile cu care pregatea noptile sandwichuri la Pret pentru a se putea intretine si pentru a-si putea continua studiile de master la una dintre cele mai prestigioase universitati din Londra. Era extenuata, noptile nedormite o epuizasera, la fel si scoala, insa era fericita- urma sa plece la New York, sa lucreze pentru UNICEF, indeplinindu-si astfel unul dintre visele din copilarie. M-a impresionat asa de tare maturitatea cu care si-a asumat atat cele doua joburi pe care le-a tot avut in paralele in ultimii ani cat si greutatea studiilor, incat i-am luat manuta muncita si am sarutat-o cu drag si cu pretuire pentru toate jertfele cu care isi construieste viitorul si un CV care deja este impresionant, desi are doar 25 de ani.

S-a intors de curand la Londra si astazi am fost sa o salutam scurt la noul sau loc de munca: Guvernul Britanic. 

Nici mama sa nu ar fi fost probabil asa de mandra ca mine de fetita blonda si curajoasa pe care am cunoscut-o cand avea doar 14 ani si m-a uimit felul in care se lupta cu 7 (sapte!) baieti deodata, fara sa se dea batuta, iar astazi se bate la fel de aprig cu tot ce sta in calea viselor ei frumoase si nobile. Si, printre altele, negociaza si drepturile pe care le vor avea europenii la iesirea UK din Europa. 

Cand Mariuca mea cea mica va avea varsta la care sa inceapa sa isi teasa vise si va incepe sa isi caute modele, nadajduiesc ca, mai tare decat vocile tuturor influencerelor botoxate cu sute de mii de followersi ce te indruma spre oglinda sa iti mai faci un selfie, sa ii rasune in minte povestea Mariucai, ce te indeamna sa indraznesti sa schimbi lumea, prin munca, studiu, jertfe, perseverenta si credinta ! 

Nadajduiesc ca, mai mult decat tot ceea ce ne indeamna astazi in societate sa alegem superficialitatea, calea mai scurta si mai usoara, sa ii ramana intiparite in minte si in suflet manutele cu care Mariuca cea mare, fara sa astepte ajutor de la altii, a taiat noapte de noapte sunca, rosii, castraveti, paine si salata pentru a face sandwichurile ce i-au platit studiile, chiria, mancarea si i-au zidit viitorul cu care ne vom mandri si mai tare in curand. Eu, mama si tatal sau si intreaga Romanie, stiu asta! 

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags