"Fie ca..." ul meu

Facebookul e plin de ganduri de bine, de urari care mai de care mai pline de iubire, de oameni cu fotografii perfecte care par sa traiasca viata perfecta, iubirea perfecta in locul perfect. Nu ma mira ca de sarbatori au loc cele mai multe sinucideri... Durerea, de orice fel, nu pare a isi avea locul in lumea asta perfecta, la fel de plina de fericire si de iubire ca o prajitura dulce. Pe alocuri gretos de dulce, mai ales pentru cel ce plange uitat de toti, nefericit si singur prin cine stie ce colt de lume deloc glam. Gandul mi se indreapta fara sa vreau acum la pragul dintre ani catre cei care sunt departe de a fi perfecti, catre cei care n-au invatat inca reteta vietii perfecte sau sunt azi intr-un moment de cumpana al vietii lor, catre cei care nu au avut binecuvantarea unei iubiri perfecte, din vina lor sau nu, catre cei care cauta inca pentru ca au refuzat de fiecare data, cu incapatanare, compromisul sau au refuzat de fiecare data, cu incapatanare, sa isi invete lectia catre cei ce sunt singuri, departe de casa si de prietenii lor, ca a fost alegerea lor sau nu, catre cei uitati, tradati, inselati, nemultumiti, deznadajduiti, neiubiti sau suferinzi de cine stie ce alta boala a sufletului. Plangand de cine stie ce alta durere. 

Dragii mei nestiuti, din toata marea asta de urari de fericire ma trezesc si eu sa strig ca poate o durere adevarata, asumata, constientizata, autentica, necosmetizata, e ok. Ca poate fericirea asta la comanda care ni se vinde pe toate drumurile si care tine o zi doua este muuult over rated. Ca poate e ok sa suferi, e ok sa iti asumi suferinta, ca e poate mai important sa iti traiesti durerea si sa iti inveti lectiile, decat sa iti pui o masca vesela si sa iti inghiti lacrimile-ca poate e ok sa cazi - asta e, te-a prins revelionul pe jos, mai bine e sa constientizezi asta si sa te lupti sa te ridici, decat sa te preocupe cum sa ascunzi asta. Da, numai mortii nu sufera. Si nu, nu tot timpul iese cum vrem noi -iar de cele mai multe ori este spre binele nostru. Da, in spatele celor mai mari suferinte se ascund de obicei cele mai mari binecuvantari. Da, cei mai importanti pasi inainte pe care i-ai facut sunt de obicei rezultatul unor suturi in fund care au durut maxim la vremea lor. Si nu, nici o usa nu ti se tranteste degeaba in nas - chiar nu trebuie s-o iei pe acolo si vei multumi candva pentru asta. Nu, nu se poate construi nimic cu adevarat valoros fara jertfa si da, cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut si cei mai frumosi oameni pe care i l-am intalnit s-au nascut din durere. Din multa multa durere.

Se intampla ca astazi a fost soare pe strada mea. Maine poate nu va mai fi. Dar am invatat ca nu asta conteaza. Caci, dupa ani de "Traieste clipa!" imi rasuna de ceva vreme in inima noul meu proverb preferat... cred ca mi-l sopteste ingerul: "Cine rade la urma rade mai bine. " Dupa ani de zambete fortate si fericiri mimate la mareata zi de trecere in noul an, am invatat ca de o mie de ori mai buna e o durere asumata la timpul ei decat o fericire de carton asezata peste vreun munte de gunoi. Sau vreun paravan colorat care sa mascheze elegant cine stie ce "schelet de prin dulap". Asa ca, dragii mei stiuti si nestiuti, intr-o lume care ar face orice sa fuga de durere, sau sa si-o ascunda cat mai bine, eu va urez ceea ce imi urez si mie : sa invatati sa o acceptati, sa o asumati, sa o traiti cat se poate de autentic, sa va invatati lectia pe care vrea sa vi-o predea si sa va luati in cele din urma darul pe care are sa vi-l dea, sa urmati calea pe care trebuie sa o urmati, chiar daca nu e voia voastra pentru moment ... Si in toate clipele inimii voastre, la fiecare pas, ca e pe culmi de extaz sau prin mlastina deznadejdii, ca veti fi singuri sau inconjurati de iubire, sa va tina mereu de mana El. Cel care ne-a invatat cel mai mult despre cum trebuie traita durerea si care sunt singurele fericiri care conteaza. El, fara de care nimic nu se poate. El, fara de care orice fericire este o iluzie. El, fara de care nu exista cale, adevar sau viata, ci doar o fericire dupa parerea mea muuult over rated. O sa fie un an greu, va urez si imi urez sa ne ajute Dumnezeu! Ca va fi fericire sau durere - nu ce e aici conteaza. Asa ca, sa ne arate El calea si tot El sa ne tina de mana pe ea, orice vom gasi acolo- ca vor fi spini sau petale de trandafiri. Un an care sa ne duca cat mai aproape de o Vesnicie fara de intristare si suspin, asta va - si imi - doresc! Doamne, ajuta! 

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags