Vei fi cu mine la inceput de drum?

“Out of Africa”. Un film care fascineaza chiar si la a zecea vizionare. Si care ma intristeaza, in aceeasi masura. Pentru ca imi arata cum nu este dragostea...El, cel care ii spala parul recitand din Coleridge, intr-una dintre cele mai frumoase scene ale cinematografiei, el, cel care se bucura de cinele ei rafinate, de povestirile ei pline de umor, de imaginatie si de farmec, el, atat de indragostit de spiritul si de personalitatea ei, se opreste insa aici, la granita basmului, fara a vrea niciodata sa ii cunoasca si realitatea. Tinandu-se cat mai departe de greutatile ei in a-si administra plantatia de cafea, de munca ei grea, de lacrimile si noptile ei nedormite, de toate grijile din spatele luxului, opulentei si atmosferei de basm in care reuseste de fiecare data sa il gazduiasca, insa cu atatea eforturi de care el nu are habar. Si, mai dureros, nici nu vrea sa aiba vreodata habar. El doar vine, pleaca, nefiind niciodata acolo cand ea are nevoie, cand pierde peste noapte toata munca adunata in ani de truda, cand este nevoita sa vanda tot, cand este umilita, singura, deznadajduita, la pamant. Dragostea nu e asa...dragostea face fara jena treburile murdare din spatele basmului, chiar daca nu sunt glamoroase, iti schimba plosca daca esti in spital, te mangaie si iti spune ca esti frumoasa chiar si cand iti cade parul pentru ca faci chimioterapie, iti da mancare cu lingura cand tu nu poti manca, te asteapta cu mancare calda, chiar daca e obosita, iti face un masaj pe spate, chiar daca ea are nevoie de o mie de ori mai mult, te ajuta sa iti indeplinesti visele, chiar daca nu crede neaparat in ele, iti cumpara cartile, chiar daca nu ii plac si nu le va citi niciodata, iti cumpara tablourile, chiar daca le uraste, iti pune aripi, chiar daca este nevoita sa si le smulga pe ale ei pentru a iti lipi tie unele noi- ce daca stie ca si astea se vor topi?! Dragostea e acolo cand iti ia foc plantatia si ai pierdut tot peste noapte- cu un gest poate marunt, ca poate nu are nici ea nimic...- dar pt tine gestul ala e mantuitor. Dragostea isi scutura buzunarele si iti da ultimul sau leu - sau striga dupa ajutor la altii- dar cumva tot te ajuta, chiar daca nu ii iese nimic din asta. Da, dragostea da chiar daca e a mia oara cand nu ii iese nimic din asta...Dragostea nu iti da firimituri, ci iti pune pe masa tot ce are ea mai de pret. Dragostea tace si face. Dragostea nu da like, dragostea faptuieste. Dragostea nu sta prea mult la povesti, ci te intreaba unde sa trimita banii... Mi-am scris dorinta cea mai arzatoare de ziua mea https://www.floareadinasfalt.ro/single-post/2019/02/19/40-de-ani-Si-o-singura-dorinta-Sa-ma-intorc-acasa si am primit valuri intregi de sustinere, mesaje de la barbati in toata firea care mi-au scris ca au plans ca niste copii, mame deznadajduite a caror inima plange precum a mea, romani care au lasat mirajul occidentului, s-au intors si sunt fericiti, altii care s-au intors si regreta. ...Cele mai frumoase mesaje au venit de la cativa oameni care mi-au scris spunandu-mi ca vor sa ma ajute concret - iar o parte din ei au si facut-o deja. Cred ca oamenii aia nici macar nu au dat like. Iar pe unii dintre ei nici macar nu ii cunosc. Fiecare like, fiecare mesaj va ramane in sufletul meu si va multumesc cu toata fiinta mea, insa gestul concret al acestor oameni va ramane mereu in inima mea ca o icoana. Ei sunt cei pe care te bizui cand iti arde plantatia si pierzi tot peste noapte, ei sunt cei care vin si iti pun o caramida cand vrei sa construiesti ceva nou, ei sunt dragostea aia adevarata care daca nu are, isi rupe din haina sa iti dea macar un petic. Dar tie peticul ala iti imbraca sufletul in lumina si nimic nu iti mai poate sta in cale. Iar daca esti binecuvantat sa ai mai multi oameni care te iubesc, din peticele lor iti poti face tie- altora, uneori unei tari intregi - haina noua de lumina. “Sa ma intorc acasa” va fi cu ajutorul Domnului si al Dvs mai mult decat o dorinta. Va fi o carte, o fundatie, un website, o serie de evenimente, de interviuri televizate, de articole, de intalniri si de masuri concrete pentru a schimba ceva. Chiar daca nu stiu din ce motive unii oameni - chiar apropiati de-ai mei- au senzatia ca toate astea se fac fara bani, totul costa. Incepand de la tiparirea unui carti, crearea unui website, pana la cel mai mic detaliu pe care nu il poti plati cu like uri. Asa incat, mai scriu odata pentru toti prietenii mei care nu au vazut si de a caror dragoste avem azi nevoie- nu pentru noi, ci pentru a incerca sa lasam ceva in urma nostra si pentru a ne putea privi copiii in ochi fara rusinea de a nu fi incercat macar sa schimbam ceva...Pentru toti cei care cred in noi sau ne iubesc, pur si simplu, las aici un link cu modurile in care ne puteti ajuta sa ne intoarcem acasa. Poate fi un exercitiu dureros sa vezi cine e dispus sa treaca granita basmului, chiar si cu un gest marunt, marunt, insa pe de alta parte mi-l asum, e mult mai bine sa stii pe cine te poti baza cu adevarat cand pleci la drum. Maica Domnului sa va rasplateasca jertfa - fie ca e like, sau share, un gand bun, o rugaciune, banutul vaduvei sau o caramida daruita pentru a construi un basm. Va multumim din suflet! Doamne, ajuta! https://www.floareadinasfalt.ro/single-post/2019/02/20/Cum-poti-ajuta Sa ma intorc Acasa Foto: Felix Zamarra Iie: Zenon https://www.facebook.com/zenonbrand/