Asa cum infloresc ciresii...

M-am reinventat de sute de ori...sub privirile uneori neincrezatoare, alteori critice, alteori uimite ale celor din jur, socati sa ma vada iesind din sertarul unde se asteptau sa raman...Si cred ca unicul motiv pentru care am facut-o de fiecare data a fost pentru a putea ramane, undeva in adancuri, aceeasi fetita cu ochii mari care nu inceteaza sa se mire, bucuroasa, de toate minunile lumii... Asta seara imi privesc sufletul, dezvelit de data aceasta intr-un desen pe panza...si imi trec prin minte tot felul de ganduri pe care le-as lasa scrise aici, pt micutele inimi curajoase ce imi pasesc pe urme... Nu ramaneti intepeniti intr-un rol, oricat de mult v-ar placea sa il jucati, sau oricat ar fi de comod, nu va lasati sedusi si anesteziati de chingile confortului, ale sigurantei si ale aprobarii celorlalti... Cand aveti impresia ca stapaniti un domeniu cautati sa pasiti pe un taram necunoscut, unde sunteti novici, Pastrati-va vie curiozitatea, setea de a invata si cautati neincetat si alte moduri de a va exprima, va veti pastra prospetimea mintii, stralucirea din privire si bucuria din inima...si nu va strica sa va smeriti putin intrand intr-o alta camera, unde sunteti un nimeni... Nu ingropati talantul, nimic nu e mai trist decat un cimitir de talanti...mai bine o suta de tablouri ratate si sute de pagini prost scrise, decat un dar dumnezeiesc ingropat de frica a ceea ce vor spune ceilalti...lasati-i sa rada, sa critice sau sa ridice neincrezatori din sprancene...voi inaltati-va si zburati, la inaltimea viselor voastre. Nu vi le-ar fi sadit in inima Dumnezeu, daca nu v-ar fi pus in taina si aripile pentru a le atinge... Nu incetati sa vanati frumosul si sa il aduceti, sub orice forma va va fi ingaduit, in vietile celorlalti...Doar “Frumusetea va mantui lumea”, educati-va ochii sa o zareasca pretutindeni si mainile sa sa straduiasca sa le-o daruiasca celor din jur...ce daca nu se vor opri sa o culeaga? Macar voi va veti fi facut partea. Fara frica. Asa cum infloresc ciresii...