Cand sfintii ies din altar

E noaptea de Inviere. Biserica Sfantul Nectarie din Londra. O biserica ortodoxa cumparata de ciprioti, in care insa vin sa se roage greci, ruşi, bulgari, sârbi, georgieni si forte mulţi romani. Dupa Sfanta Lumina biserica se goleste...raman ai casei si cativa alti oameni pe care nu i-am mai vazut pana acum...Ce mult ma bucur ca atunci cand se canta “Hristos a inviat” si in limba romana se aud cele mai multe glasuri...ce miracol ca nu a reusit comunismul sa ne distruga credinta in atati ani...(sa vedem consumismul ce o sa faca?!) Probabil asa merge si sufletul dupa moarte sa isi revada locurile dragi...asa cum imi zboara mie acum prin toate locurile unde am sarbatorit sfanta Inviere...la Ierusalim, la Manastirea Diaconesti, la Manastirea Sambata, acasa la Sacele, la biserica din satul bunicului meu, la Gorgani sau la biserica Pr Grecu de aici din Londra...Ma duc cu inima prin toate locurile unde petrec cei dragi acum.. la manastirea din Sinaia, la mare, la Man Galesu, in Atena, in Danemarca cu Maria, la Parintele din Spania...la parintele Grecu ceva mai incolo aici in Londra, la prietenii de la Gorgani, imbracati in ii... “Esti exact unde trebuie sa fii, exact in momentul in care trebuie sa fii” imi rosteste o voce din adancul inimii, o voce blanda, soptita, ce imi linisteste toate framantarile care nu imi dau pace de atatea luni... “We are not in our countries anymore and that is beautiful” “We are spread...”, “Nu mai suntem in tarile noastre” a spus asta seara Parintele in predica sa, “ si asta este minunat”,” suntem imprastiati”, iar asta ne face sa ne reamintim ca inainte de orice “ God is love”, “Dumnezeu este iubire”... Ma uit la Mama Cula cum sta in picioare, la cei peste 90 de ani ai sai “cum sa stau eu jos cand Maica Domnului sta in picioare?” spune dansa mereu...Si imi sare brusc somnul...E o femeie cu parul alb, cu cinci copii, dintre care unul paralizat, o doamna mereu imbracata in negru careia toata lumea ii saruta mana cu evlavie. “E a ei biserica”, mi se sopteste...iata ce a facut o femeie care a fost nevoita sa isi paraseasca casa si tara. I-a facut casa Domnului... Si deodata, in timpul slujbei, in mod cu totul si cu totul neobisnuit, Parintele iese din altar tinand in maini racla cu sfintele moaste ale Sfantului Nectarie. Inainteaza cu ea spre iesirea din biserica, toata lumea se inchina, ma gandesc ca poate e ceva ce face asta seara in mod exceptional pentru ca e seara de Inviere...cine stie?! Se opreste insa brusc in fata unei femei, ii intinde racla, aceasta se inchina si da sa o sarute, insa Parintele i-o pune in brate, se intoarce si pleaca inapoi spre altar, la fel de hotarat precum a venit. Femeia ramane muta de uimire cu racla in brate, barbatul de langa ea o privese si el uluit si se uita mirat cand la racla, cand la ea, cand la toti cei din jur, toti la fel de mirati, iar slujba continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Mie insa mi se umplu ochii de lacrimi. Nu stiu de ce a vrut Sfantul sa o mangaie pe aceasta femeie cu chipul asa de plin de durere, insa felul in care a iesit el din altar in timpul slujbei de Inviere sa o imbratiseze, felul in care femeia tine racla lipita de pieptul ei nevenindu-i sa creada, toata caldura, viata, energia care ajung pana la mine de la cutia de argint pe care e sculptat chipul Sfantului drag ce sta lipit de inima femeii si nu mai vrea sa plece, toate astea imi umplu inima de foc, de viata, de bucurie si de dor de dragostea asta fierbinte pe care numai sfintii ti-o stiu asa frumos darui! In Londra in care se injunghie oamenii aproape in fiecare zi sau noapte, in care la toate colturile gasesti cate un poster din campania #knifefree, (umbla fara cutit), in care un magazin a fost spart langa noi noaptea acum doua zile...desi stam in zona centrala si pe un bulevard mare, merg singura pe strada la ora 3 dimineata si nu mi-e teama. In fata mea vad o duba mare pe care scrie “Now Believe”, ( Sa crezi acum”) cu litere mari desenate pe o flacara. Ceva mai incolo o alta masina rosie , un Jeep pe spatele caruia scrie cu litere mari rosii “Now believe”- in caz ca pe prima nu as fi vazut-o. Traversez zambind dupa ce prin fata mea trece o masina alba cu un numar care incepe cu RAI. Acum sa crezi in Rai!!! Acum! Si cum sa nu crezi? cand sfintii ies din altar, in fata ochilor tai, sa imbratiseze oameni in sfanta dimineata a Invierii Domnului? Sa iti arate o data, si inca o data, pentru a suta mia oara...ca Dumnezeu este Iubirea si ca Iubirea este mai tare decat moartea! Hristos a inviat!