Numele sau era Iderval...

PENTRU MAI PUȚINE CRIME ÎN LONDRA. PENTRU IDERVAL DA SILVA. ȘI PENTRU LUMEA SA MAI BUNĂ. Bărbatul de 46 de ani își parchează mopedul și intră în cafenea cu un zâmbet larg ce pare că ar putea lumina întreaga lume. Numele său este Iderval și este un om mereu vesel, pozitiv și plin de o bucurie contagioasă. Astăzi pare însă și mai fericit decât de obicei. În sfârșit proiectul în care a pus atâta suflet începe să prindă contur aici în Londra, orașul ce i-a devenit acasă, de trei luni. Merge acum să își întâlnească o parte din copii-9 la număr- și arde de nerăbdare să le dea tricourile pe care le-a pictat pentru ei cu mâna sa, cu atât de multă dragoste și cu o nădejde nezdruncinata într-o lume mai bună! Copiii lui, noii lui copii...căci mai are câteva mii, copii săraci pe care i-a luat de pe stradă, dându-le un rost, o bucurie, o altă cale decât cea a drogurilor, a violenței, a hoției sau a crimei... Nici nu bănuiește el însă în timp ce se îndreaptă spre cafenea că visele sale vor fi retezate în scurt timp într-un mod atât de abrupt, atât de crunt, atât de tragic, chiar de unii dintre cei pentru binele cărora a luptat și s-a jertfit întreaga viață. O MOTOCICLETĂ ȘI UN VIS La o primă privire, grăbită, Iderval pare doar un alt agent de livrări UberEats ce străbate zilnic pe motocicletă drumurile Londrei. Însă povestea sa, visul ce îi aprinde scântei în ochi, entuziasmul neobosit ce pune un zâmbet pe chipul oricărui om pe care îl întâlnește, trebuie date într-un fel sau altul mai departe, pentru că pot schimba atâtea vieți în bine, fiind o soluție concretă, posibilă, relativ ușor de înfăptuit pentru “O lume mai buna” (“A Better World), oricât de utopic ar suna numele proiectului pentru care acest bărbat a muncit neobosit, zi și noapte, timp de zeci de ani. Fost luptător în armata Braziliei, practicant de peste 27 de ani a capoeirei- o formă de artă marțială braziliană ce combină autoapărarea, acrobația, dansul, muzica și cântecul- Iderval are un vis: o lume mai bună. Iar jobul său pentru Uber Eats este doar o soluție temporară pentru a strânge banii necesari țelului său. A pus deja în aplicare cu succes acest proiect în Brazilia, în Portugalia și în Germania și speră să îl vadă realizat și în UK. Țintind să ia cât mai mulți tineri săraci de pe stradă și să le ofere gratuit cursuri de arte marțiale, de instrumente muzicale, de fotbal, artă și altele, își propune să îi țină astfel cât mai departe de viitorul sumbru și lipsit de perspective la care sunt condamnați. VISUL PRINDE CONTUR A reușit deja să găsească un spațiu unde să facă acest lucru în Londra, pentru câteva ore în fiecare duminică, a găsit deja 9 copilași între 9 și 12 ani care de-abia așteaptă să înceapă cursurile, a trimis deja tot dosarul proiectului către consiliul Wandsworth sperând să îi fie aprobat și să primească în curând fondurile necesare și urmează să înceapă primele lecții chiar a doua zi. El o să predea capoeira, tobe și alte instrumente muzicale, și-a mai convins un prieten, antrenor de fotbal, să predea și de-abia aștepta acum să îi întâlnească pe copiii cărora speră să le poată oferi prin acest proiect un viitor ceva mai bun. Cum să nu fie fericit? Când iată, toate încep sa se așeze în sfârșit pe făgașul dorit... UN CIOCAN ȘI UN VIS SPULBERAT Însă în timp ce copiii îl îmbrățișează fericiți și își fac toți poze cu noile tricouri, cineva intră și îl anunță că un grup de tineri încearcă să îi fure motocicleta. Iese în grabă și începe să se lupte cu tinerii care se năpustesc cu sălbăticie asupra lui. Unul dintre ei îl lovește însă cu un ciocan în moalele capului... Iderval moare la spital după trei zile. Tinerii care l-au atacat fug care încotro, fără să mai fure nimic. Sunt tineri care dacă ar fi avut cândva un om ca el în viața lor poate că nu ar fi ajuns aici... Iar cei care ar fi avut șansa de a începe o nouă viață a doua zi rămân buimaci în cafenea, cu ochii în lacrimi ce cad năuce peste tricourile ce au fost pictate cu atâta dragoste pentru ei. Un străin venise din senin în viața lor, răspândind lumină, bucurie, dragoste și sens-lucruri de care fuseseră atât de lipsiți până atunci- dar iată- din nou întuneric neiubirea care se , pe zi ce trece, din ce ce tare. MOARTEA SE PLIMBĂ ÎN VOIE PE STRĂZILE LONDREI Iderval a fost ucis la câțiva metri de locul unde murise de curând Ian Tomlin, un boxeur de 46 de ani care nu făcuse altceva decât să riposteze când un grup de tineri făceau schimb de droguri în față copiilor săi și a fost ucis pentru asta cu bestialitate. Scriu aceste rânduri astăzi dintr-un loc aflat între crucile celor doi, după ce cu cateva zile in urma am înțepenit de spaimă în timp ce îmi duceam copiii la locul de joacă, văzând mașinile de poliție, salvarea și cordoanele roșii. Exact lângă locul de joacă fusese înjunghiat un om, tot în plină zi, cu foarte puțin timp înainte de ajunge noi. Se întâmplă în Londra anului 2019, în Londra pe care toți o iubim atât de mult, însă în care, iată!, te temi atunci când mergi cu copiii la supermarketul în fața căruia au fost uciși, în plină zi, doi oameni nevinovați, la locul de joacă lângă care a fost ucis alaltăieri altul, la ora 2,45 pm, iar ucigașii se plimbă încă liberi, poate chiar pe lângă mine, poate chiar acum când scriu aceste rânduri.. Se întâmplă asta în Battersea, la mai puțin de o milă de școala Prințului George, într-o zonă în care casele costă cel puțin 1 milion de pounds. Se întâmplă într-o zonă aflată la 15-20 de minute de mers pe jos de Buckingham Palace. Se întâmplă într-un oraș în care numai în anul acesta au fost înjunghiați deja 84 de oameni ( practic la cel mult trei zile mai auzi de o crimă),în luna iulie fiind omorâtă chiar și o femeie însărcinată în 8 luni! o femeie al cărei copil a mai trăit câteva zile, după care s-a stins și el. 

Anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de crime din ultima decadă. 132 de morți. 76 înjunghiați, 15 împușcați, 41 omorâți în alte feluri. Și aceste statistici nu redau decât decesele – cine știe câte alte incidente au loc, soldate doar cu răniri? Unde se va ajunge? Cât de multă nevoie este de un proiect ca cel început de Iderval, terminat atât de brusc, retezat atât de tragic? mai multă nevoie decât oricând în acest oraș în care violentă crește pe zi ce trece campaniilor de genul #knifefree ...

DE CE SCRIU? Îmi vine în minte chipul Ducesei de Sussex, Meghan Markle, cea care, un copil fiind, a avut totuși îndrăzneala de a scrie niște rânduri ce au primit, în mod surprinzător, răspuns, producând astfel o schimbare în lume. O schimbare mică, dar concretă. Scriu la rândul meu aceste rânduri, cu aceeași credință, poate naivă, că cineva îmi va răspunde. Scriu în numele lui Iderval Da Silva, nădăjduind ca aceste cuvinte să ajungă la cineva care să îi poată duce visul mai departe...Poate la primarul Londrei, în mod evident preocupat de ceea ce se întâmplă, poate la membrii Familiei Regale- la Prințul Charles, implicat cu succes în atâtea cauze caritabile, la Prințul William și la Prințul Henry, care pot fi repere pentru acești tineri, poate chiar la ea, Ducesa ce ar putea da viață unui proiect atât de nobil și în același timp eficient...Poate la oameni care locuiesc în acest oraș și au puterea de a desfășura cu succes un astfel de proiect; chiar dacă această problemă nu pare a îi afecta acum în mod direct, chiar dacă poate nu cred că e este posibil ca ei sau membrii familiilor lor să fie vreodată atacați....însă dacă un om nevinovat este înjunghiat la câțiva metri de ține, acest lucru îl vei simți și tu, inevitabil. Aerul se schimbă, totul se schimbă...și aerul Londrei devine din ce în ce mai greu de respirat în ultimele luni; iar asta nu e din cauza poluării. Mă rog ca aceste rânduri să ajungă la cel/cea/cei cărora Dumnezeu le va da puterea, curajul și înțelepciunea de a opri cumva moartea ce se plimbă cu cuțitul pe străzile Londrei, spintecând mame însărcinate și prunci nevinovați... O DRAGOSTE PREA PUTERNICĂ PENTRU A MURI Scriu aceste cuvinte cu lacrimile neplânse ale lui Iderval, dar cu aceeași credință pe care a avut-o și el că lucrurile nu vor rămâne așa, că visul lui este posibil, că e mai multă iubire decât ură pe aceste străzi în care copii rătăciți nu au nevoie decât de o mică mână de ajutor și de un strop de iubire pentru a putea clădi, ajuta, mângâia și vindeca în loc de a ucide. Scriu în numele lui, cu aceeași dorință de a face ceva concret în loc de a mă plânge, cu aceeași dorință pentru o lume mai bună și cu aceeași credință că stă în puterea fiecăruia dintre noi de a o face să fie așa. Și mai scriu cu convingerea că aceste rânduri vor ajunge la cea/cel/cei care îi pot duce visul mai departe. Pentru că dragostea lui a fost prea mare pentru a muri lovită cu un ciocan în cap.   

Postări recente
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Search By Tags