Esti bogat?

Esti bogat nu prin numarul de case pe care le tii triste, goale si incuiate, cand milioane de oameni nu au acoperis deasupra capului, nu prin numarul de posete de firma pe care ti le atarni cu mandrie de mana, trist si costisitor simbol al unui scump platit statut social - drog subtil cu care ai fi putut plati poate tratamentul a sute de copilasi bolnavi de cancer- nu prin numarul de masini de fite ce iti zac plictisite in parcare si nu prin dimensiunea dressingului, burdusit cu haine lipsite de viata cu care ai fi putut hrani si duce la scoli cinci sate de amarati. Esti atat de bogat pe cat de curat e aerul pe care il respiri, pe cat de putin timp pierzi in trafic, pe cat de des ii poti avea aproape pe cei dragi, pe cat de des le poti zambi si le poti aduce bucurie in viata sau pune daruri in maini. Esti atat de bogat pe cat de multi copii ti-a daruit Dumnezeu si i-ai putut mangaia, hrani si inveli tu, nu vreo bona filipineza. Si asta nu e Doamne fereste vreo judecata la adresa celor care nu au copii sau a bietilor parinti ce sunt nevoiti sa munceasca de nebuni departe de copilasi, ei stiu saracii ce e in sufletul lor- e un text despre ce inseamna pentru mine bogatia! adevarata bogatie! Esti atat de bogat pe cat de mult poti face ceea ce iti place si sa iti castigi si painea din asta. Iar daca nu iti place ceea ce faci, esti la fel de bogat pe cat de mare e gratia cu care reusesti de fiecare data sa faci in asa fel incat sa nu se vada, sau pe cat este de contagios felul uimitor in care reusesti in fiecare zi sa mergi “the extra mile” si sa fii macar de neuitat, daca de neinlocuit nu e nimeni. Esti atat de bogat pe cat de putine au fost cadavrele pe care a trebuit sa calci ca sa ajungi unde esti, pe cat de putine broaste trebuie sa inghiti dimineata pe stomacul gol ca sa iti pastrezi scaunul, pe cat de putine compromisuri ai facut ca sa mai urci un pas, pe cat de putine pumnale ai infipt in spatele oamenilor carora le-ai luat locul zambind, pe cat de putine lacrimi ale altora au platit haina pe care ti-o asezi cu mandrie si superioritate in cuier, pe cat de putin sange ai pe maini, pe cat de respectat ramai si atunci cand pierzi totul, pe cat de putina teama simti cand iti suna telefonul. Esti atat de bogat pe cat de mult ai daruit si ai ajutat, pe cat de usor poti ierta, pe cat de multa protectie divina ai, pe cat de multe persoane inspiring, geniale, de film sunt in viata ta, ajutandu-te si incurajandu-te sa cresti si oferindu-ti pretuirea lor. Esti atat de bogat pe cat de multi prieteni ai, si cand zic prieteni ma refer la cei care te ajuta atunci cand iti e greu, aia-i prietenie, restul e vrajeala si o mare pierdere de timp, energie si uneori resurse, pe care o vei regreta candva. Si nu regreti atat ceea ce ai daruit din tine, ci sansa pe care ai ratat-o de a intalni oamenii de care ai si care au cu adevarat nevoie de tine in viata lor. Esti atat de bogat pe cat esti de iubit, de mangaiat, de pretuit si de incurajat de omul care stii ca iti va fi alaturi no matter what (asta bogatie rara in ziua de azi!) , pe cat de linistit esti seara cand pui capul pe perna si pe cat de curata iti e constiinta. Pe cat de multa bucurie si chef de viata simti dimineata in piept cand te trezesti, pe cat de mult ai lasat din tine in urma, sa aiba pentru ce sa te pomeneasca oamenii cand vei muri. Esti atat de bogat pe cat de multe flori primesti...si pe cat de multe flori vor pune oamenii pe mormantul tau cand vei muri. Pe cat de mult zambesti si pe cat de frumos te porti cu oameni de la care nu ai nimic de castigat, pe cat de multa mila poti simti, pe cata dragoste de Dumnezeu arde in tine, pe cat de multa credinta care muta muntii iti piate da forta chiar si de ar fi sa pierzi tot. Esti atat de bogat cate seri esti asteptat acasa cu o imbratisare si cu mancare calda sau cate persoane pentru care gatesti cu drag iti umplu viata. Si esti atat de bogat pe cat de multa sanatate ti-a dat Domnul sa te bucuri de toate astea, sau pe cat de multa senitatate si putere ti-a dat sa iti duci crucea fara sa cartesti. Si pentru mine, in dimineata asta, cand m-am trezit in sud Vestul Angliei, in Cornwall, intr-un loc de vis, pe malul unui lac, bogatia mai inseamna ceva...Sunt inconjurata de brazi, cum imi place mie, pot sa respir in sfarsit aer curat, iar locul acesta imi aminteste putin de cabana Susai. De munte, de acasa....fara sa aiba insa nici o zecime din frumusetea peosajului de acolo. In dimineata asta pentru mine, iata!, bogat inseamana sa poti trai atunci cand esti roman, Acasa, in Romania. Cu mortii tai, cu viii tai, cu limba ta si cu pamantul ala sfant pe care nu il pretuiesti decat atunci cand nu te poti apleca sa il saruti.