Yuiko

Astazi am fost la petrecerea micutei Smaro, jumatate japoneza, jumatatea grecoaica, botezata ortodox la Londra...Ah, felul in care lucreaza Dumnezeu! Cum a a adus-o el pe mama acestei fetite, din Japonia la Londra, unde l-a cunoscut pe Alex, grecul nascut la poalele Muntelui Athos, barbatul de care s-a indragostit si care a facut-o sa se boteze ortodox inainte de a se casatori. Ce bucurie sa o vad impartasindu-se in fiecare duminica impreuna cu cei doi copilasi ai sai...de fiecare data imi spun: “Mare este Dumnezeu si nebanuite caile sale!” Micuta Smaro este prietena Mariei de 2 ani jumatate..s-au tinut in fiecare duminica de manute in biserica Sfantului Nectarie din Battersea si iata-le acum vorbindu-si, una in japonezo-engleza-greaca, cealalta in romano-spaniola-engleza...si nu stiu cum reusesc, dar se inteleg :) Si cand nu se inteleg se imbratiseaza si gata! Daca e un lucru care imi place la globalizarea asta, de altfel singurul, este sansa aceasta de a cunoaste oameni atat de minunati si de diferiti, uimirea de a vedea cata imaginatie are Dumnezeu in a ne aduce impreuna. Micuta Smaro are si un nume japonez, Yuiko, ce inseamna “a conecta”. Mama ei si-a pus o dorinta ca aceasta fetita sa fie o legatura intre doua familii, din doua parti diferite ale lumii. I Yuiko si-a indeplinit pana acum misiunea,cu succes. ”A conecta”, sau mai degraba “a lega”, suna mai frumos...probabil o dorinta pe care si-o pune Dumnezeu in legatura cu fiecare din noi...oare noi reusim sa ne indeplinim misiunea?