La Capsa cu Domnul Demostene
O dupa-amiaza de toamna, frig, claxoane, blocaj in trafic, trecatori putini, zgribuliti si incruntati, vant rece. La mine in inima e cald. In cateva minute ma vad cu dl. Demostene. Voi evada intr-o alta Romanie. Intru in cafeneaua Capsa, candva sufletul acestui oras- in vremuri cand elitele si valorile acestui neam insemnau cu adevarat ceva. Azi e aproape gol...Nu-i nimic. O umplem noi. In cateva minute intra...cu zambetul lui larg cat o lume, cu parul sau alb, ca in povesti, cu ochii stralucind, plini de atatea versuri minunate, cu spatele drept si cu urmele anilor de inchisoare purtate cu demnitate, cu inima lui mare si plina de lumina, cu chipul blajin, dar in acelasi timp strengar, cu indrazneala, firescul si smerenia sa atat de calde.
Se bucura ca un copil de cartea mea, cum nu l-am vazut niciodata bucurandu-se pentru ale lui...imi povesteste de George Manu si de alti colegi de inchisoare, imi deschide ochii asupra a ceea ce conteaza cu adevarat si ce e desertaciune... Mai spune un vers, mai tace un dor sau vreo durere....Imi povesteste de zilele de glorie ale Capsei si despre cum un chelner l-a ridicat odata pe Cosbuc de la o masa buna, fara sa stie cine era...acesta s-a ridicat cuminte, smerit si a plecat. Au fugit dupa el cand si-au dat seama cine era..."Cosbuc, saracu...s-a ridicat si a plecat...doar si eu, daca ar veni cineva la mine sa ma ridice de la masa as pleca, fara sa ripostez..."
Dintr-o Romanie fara tupeu, privesc afara la trecatorii grabiti, la masinile prea multe, prea mari, blocate in trafic, cu oameni prea incruntati in ele...Domnul Demostene ma priveste senin. Chelnerul imbracat frumos, cu maniere impecabile, desprins parca din zilele de glorie ale Capsei, nu mai stie cum sa ne rasfete...e atat de fericit...radiaza, nu isi poate lua ochii de la domnul Demostene, nu isi mai incape in piele de bucurie...Ii e draga si lui Romania asta fara de tupeu pe care o asteapta cu dor in zadar in zilele reci de toamna, cand Capsa e goala...si sunt prea multe, mult prea multe masini, prea mari, blocate prea des in trafic, cu oameni prea incruntati in ele
